Translate

miercuri, 27 iunie 2012

Părintele realismului magic - Hieronymus Bosch – pictorul alchimist care şi-a depăşit epoca în care a trăit


Vă prezint un pictor atins de sclipirea geniului şi care şi-a depăşit cu mult epoca în care a trăit şi a creat: Hieronymus Bosch. Controversat, catalogat drept nebun, dar admirat, prolific şi imaginativ, Hieronymus Bosch a rămas pînă astăzi, prin creaţiile sale, unul dintre cei mai misterioşi şi mistici pictori din pictura universală.

Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken, n. cca. 1453, decedat la 9 septembrie 1516) a fost un pictor a cărui operă fantastică şi grotescă ilustrează, în principal, păcatul şi decăderea umană. Acest artist, născut în secolul al XV-lea, a fost etichetat în timpul vieţii sale drept eretic, alchimist şi chiar alienat mintal. Însă artistul este reprezentantul exponenţial al sfîrşitului Evului Mediu, care a transmis în formă artistică temerile şi credinţele epocii sale. Oricum, este cunoscută şi ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Cîţiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzînd în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginaţia exuberantă a lui Bosch se hrăneşte din folclorul flamand şi din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare dar şi groteşti. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obişnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezenţă puternică în arta sa.

 
Cromatica paletei lui Bosch, surprinzător de seducătoare, nu are elemente comune cu pictura înaintaşilor săi. Uneori cu elemente suprarealiste, alteori cu accente expresioniste, imaginile create de Bosch ies în afara stilurilor şi şcolilor din epoca sa. De altfel, începutul secolului al XVI-lea stă sub semnul geniului lui Bosch. Contemporan cu Memling şi Dürer, Bosch a lucrat exclusiv pe pămîntul său natal, în Brabant, creînd o pictură originală şi fermecătoare, nemaiîntîlnită în arta europeană de pînă atunci.

Hieronymus Bosch moare în 1516. Conform datelor din arhiva confreriei Notre Dame, slujba de înmormîntare a pictorului a avut loc pe data de 9 septembrie. În afara acestor fapte, nu se ştie nimic sigur despre viaţa particulară a lui Bosch. Mai multe întrebări, rămase încă fără răspuns, se ridică în legătură cu acest artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei "Homines Intelligentiae" care, năzuind la atingerea inocenţei cereşti, asocia libertinajul cu emanciparea mistică. Toata viata a semnat lucrarile lui cu Bosch, derivat din numele localităţii natale. Nu se cunosc prea multe detalii din viaţa sa. Fiu şi nepot de pictori, proveniţi probabil din Aachen (Aken), Hieronymus Bosch continuă tradiţia familială. Cînd a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25 de ani şi îl moşteneşte ca membru al breselei din care acesta făcea parte. În anul 1481, Bosch este pentru prima dată pomenit în arhive ca bărbat însurat. În 1480 sau chiar puţin mai devreme, el se însoară cu Aleyt Goyaert van den Meervenne, fiica unui înstărit cetăţean al oraşului care l-a intreţinut probabil toată viaţa.







Bosch a devenit celebru de timpuriu datorită viziunii sale neobişnuite care împletea hazul şi satira, visul şi coşmarul. Opera bogată a lui Hieronymus Bosch a cunoscut o desfăşurare impresionantă prin lucrări de mari dimensiuni, altare îndeosebi, sau panouri de mici dimensiuni, cum sînt cele înfăţişînd o scenă unică: “Fiul risipitor”, “Scamatorul”, “Purtarea crucii”, sau scenele separate din “Cele şapte păcate capitale”. Marile tripticuri sînt ample sinteze asupra unei lumi populate de fiinţe nude sau înveşmântate în costumele flamande, o mulţime de personaje prinse în dificultatea dramelor individuale, a urii, a obsesiilor erotice sau a răutăţii groteşti. O lume în care sentimentul iubirii este ridicol, izolarea insului cu sine însuşi deviază în psihoza singurătăţii, iar dorinţa de frumos este ilariantă. O lume nebună, în care rigorile morale sînt pierdute, în care fabulosul zoomorf se inserează paradisiac şi absurd în spectacolul uman tragicomic. Viziunea de coşmar este colorată în roz, în tonuri luminoase şi transparente, fermecătoare. Opera lui Hieronymus Bosch rămîne pînă astăzi la fel de comentată şi admirată cum a fost şi în timpul vieţii artistului. Ea a fost, de altfel, şi punct de referinţă şi sursă de inspiraţie pentru mulţi artişti suprarealişti de-a lungul secolelor care au urmat.












Niciun comentariu: