Translate

marți, 26 martie 2013

Arta mumificării cadavrelor - Gunther von Hagens între diavol şi înger

Încă de cînd a apărut în public cu prima expoziţie, în 1995, a creat şoc şi oroare. Şi asta pentru că şi-a permis să expună în public corpul uman aşa cum nu s-a mai văzut: disecat şi mumificat în diferite poziţii, uneori chiar ironice. Blamat şi adulat, invidiat şi adorat, artistul german Gunther von Hagens va rămîne, cu siguranţă, unul dintre artiştii (deşi unii s-au abţinut să-l numească aşa) cei mai controversaţi ai istoriei de pînă acum. După mai bine de 15 de ani de polemici însă, încă complicate şi pline de falsă pudoare, arta lui Gunther von Hagens nu pare să mai şocheze aşa de mult într-un mediu în care televiziunile şi internetul oferă, pe viu, disecţii şi omoruri în direct. Se pare că oamenii se pot obişnui rapid cu orice, iar astfel de imagini devin cotidian. Mai nou, după modelul lui Gunther von Hagens, o firmă cu cadavre mumificate din China explorează din nou emoţionalul europenilor cu o expoziţie ce tocmai a poposit la Bucureşti. Mi-am permis să prezint un astfel de artist şi opera sa pe blogul meu pentru a verifica încă o dată tendinţa oamenilor de a se apleca cu obsesie spre un soi de morbiditate. Şi, mai mult, pentru că artistul german (eu aşa am să-l numesc, la urma urmelor chiar este un artist mai ales ca unele lucrări ale lui au o doză de umor chiar) a avut în tinereţe şi o viaţă extraordinară care i-a dat curaj pentru ce avea să facă mai tîrziu. Interesant în ce mă priveşte este că imaginile cadavrelor lui Gunther von Hagens, atunci cînd le-am văzut prima oară, nu m-au oripilat ci mi-au creat un frison şi mi-au stîrnit o curiozitate mare: de a afla ce este în interiorul corpului meu. Şi cîţi dintre noi putem afla asta pe viu? Iată că bucureştenii au ocazia şi, în locul lor, nu aş pierde aşa ceva. Cum nu au pierdut ocazia milioanele de oameni din întreaga lume care au vizitat expoziţiile lui Gunther von Hagens, în unele locaţii unde au fost expuse stîndu-se la coadă ore întregi.


Gunther von Hagens, pe numele său Gunther Liebchen, s-a născut pe 10 ianuarie 1945, în apropierea oaşului Kalisz, Reichsgau Wartheland din centrul Poloniei. Anatomist şi artist german controversat, el a inventat tehnica pentru conservarea probelor biologice şi ţesut numită plastinaţia.

La vîrsta de numai cinci zile părinţii lui l-au pus într-un coş vechi de rufe şi au mers pe drumul lor spre Occident, şase luni într-un vagon de tren, pentru a scăpa de ocupaţia sovietică iminentă. Tatăl său, Gerhard Liebchen, a servit ca bucătar în armata SS germană, iar Gunther a crescut în Germania de Est de după război. Familia a locuit pentru scurt timp la Berlin şi în vecinătatea acestuia, iar apoi s-a stabilit în Greiz, un oraş mic unde a rămas pînă cînd Gunther von Hagens a împlinit nouăsprezece ani.

Suferind de hemofilie în timpul copilăriei Gunther von Hagens şi-a petrecut şase luni în spital, la terapie intensivă, după ce a fost rănit într-un accident. Contactul de zi cu zi cu medicii şi asistentele medicale din spital a lăsat o impresie de neşters copilului de 6 ani în acel moment. Acest lucru i-a stimulat un interes deosebit pentru domeniul ştiinţei medicale şi, în 1965, el a început studiile în medicină, în 1965, la Universitatea Friedrich Schiller din Jena, la sud-vest de Leipzig. Metodele sale neortodoxe şi personalitatea sa au surprins la acea vreme şi au fost descrise chiar şi în acreditările academice ale universităţii: "Gunther Liebchen este o personalitate care merge pe sarcini şi nu se apropie schematic. Această proprietate şi bogăţia de idei care l-au făcut să uite, uneori, realităţile, au condus la faptul că a dezvoltat foarte original şi neobişnuit unele moduri de lucru reuşind să-şi stimuleze colegii pentru a verifica propria lor muncă”.




 
În timpul studenţiei Gunther von Hagens a început să se întrebe despre comunism şi socialism, lărgindu-şi cunoştinţele sale de politică prin colectarea de informaţii din surse de ştiri non-comuniste. El a participat la protestele studenţeşti împotriva invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia. În ianuarie 1969, deghizat ca un student în vacanţă, Gunther von Hagens a făcut un drum prin Bulgaria şi Ungaria, iar pe 8 ianuarie a încercat să treacă graniţa în Austria din Cehoslovacia. Nu a reuşit, dar a făcut a doua încercare a doua zi, într-o altă locaţie de-a lungul frontierei. Şi această tentativă s-a soldat cu un eşec, tînărul student de atunci fiind arestat şi pedepsit cu doi ani de închisoare. "În timp ce eram în arest, un agent de pază mi-a deschis o fereastră pentru a-mi permite să evadez. Am ezitat şi nu am reuşit să utilizez acea şansă, iar decizia aia m-a costat scump", a declarat von Hagens. A fost arestat, extrădat în Germania şi încarcerat timp de doi ani. La acel moment, cînd avea doar 23 de ani, tînărul Gunther von Hagens a fost perceput ca o ameninţare la adresa socialismului şi, prin urmare, a fost nevoie de reeducare şi lecţii de educaţie civică comunistă. După 36 de ani de la acea încarcerare, Gunther von Hagens povesteşte despre viaţa de deţinut: "Prieteniile profunde cu alţi deţinuţi, aspectele neplăcute legate de captivitate erau depăşite doar de imaginaţia mea. Experienţa asta m-a ajutat să învăţ solidaritatea cu alţii şi să mă descopăr lucruri care mi-au ajutat mai tîrziu, în viaţă, cînd am ajuns doctor şi inventator al plastinaţiei. A fost aşadar un mare beneficiu", spune Gunther von Hagens.


Germania de Vest a cumpărat libertatea lui în 1970, cu 40 de mii de mărci. Gunther von Hagens şi-a continuă studiile medicale în 1970 la Universitatea din Lübeck. După absolvire, în 1973, el merge ca asistent medical în Helgoland. După obţinerea unei licenţe de a practica medicina, Gunther von Hagens reuşeşte să obţină, un an mai tîrziu, un post de asistent universitar în cadrul Departamentului de Medicină de Urgenţă şi Anestezie de la Universitatea din Heidelberg. El a lucrat apoi la Institutul de Anatomie şi Patologie a acestei univerisităţi. Acolo, şi-a scris şi teza de doctorat, dar Gunther von Hagens recunoaşte că rutina obositoare de la universitate i-a "clocit creierul". În 1975, s-a căsătorit cu fosta s-a colegă dr. Cornelia Hagens von, de la care a luat numele ei de familie. Din această primă căsătorie, au apărut trei copii, Rurik, Bera şi Tona.



Dr. von Hagens este cel mai bine cunoscut pentru tehnica sa numită plastinaţie. În timp ce lucra ca rezident şi lector la Institutul de Patologie şi Anatomie Gunther von Hagens a inventat, la începutul carierei sale de aproape 20 de ani de la Universitatea din Heidelberg, în 1977, această tehnologie inovatoare pentru conservarea probelor anatomice cu material plastic reactiv. "Mă uitam la anatomia unor corpuri înglobate în materiale transparente din plastic. Asta era pe-atunci tehnica de conservare cea mai avansată, în care exemplarul era poziţionat în centrul unui bloc din material plastic transparent. Am folosit un truc simplu: am inventat un proces în vid în care apa din celulă este înlocuită de un plastic transparent", dezvăluie Gunther von Hagens tehnica plastinaţiei. El şi-a patentat procesul şi, pe parcursul următorilor ani, şi-a rafinat metoda. În plastinaţie primul pas este de a stopa descompunerea. "Întregul corp este îmbălsămat prin injecţie arterială, în timp ce organele mai mici sînt păstrate în formol. Apa şi grăsimile din celule sînt înlocuite cu un solvent, cum ar fi acetona. Acetona este apoi, la rîndul său, înlocuită în vid cu materiale plastice reactive", a spus Von Hagens. După ce corpul este plasat într-o anumită poziţie estetică, cu atitudine, se întăreşte cu gaz, căldură sau lumină UV, în funcţie de tipul de material plastic utilizat. "Sînt însă în curs de dezvoltare în continuare a invenţiei mele, deoarece nu toate decurg perfect în timpul procesului de plastinaţie, de exemplu, în cazul sistemului limfatic şi al sistemelor venoase", a declarat von Hagens.




În 1978, von Hagens a înfiinţat propria sa companie, cu produse BIODUR, pentru vînzarea de materiale plastice pentru plastinaţie, echipamente, precum şi tehnologia utilizată pentru producerea de exemplare plastinate pentru multe instituţii medicale din întreaga lume. Astăzi, materiale plastice Biodur sînt folosite la peste 400 de instituţii din 40 de ţări. Reprezentanţii Bisericii Catolice i-au cerut lui von Hagens, în 1983, să plastineze osul dintrun călcîi al Sfîntului Hildegard von Bingen (1090-1179), un sfînt foarte respectat în Germania, beatificat de biserică. Gunther von Hagens a fost profesor invitat în Dalian, China, începînd cu anul 1996, unde a înfiinţat un institut de plastinaţie. Gunther von Hagens a preluat şi conducerea unui centru de plastinaţie înfiinţat la Academia de Medicină din Bişkek, Kîrgîzstan. Din anul 2004 el este, de asemenea, profesor invitat la Universitatea din New York Colegiul de Stomatologie.

La început, plastinaţia era folosită pentru a conserva probele mici pentru studiu medical, apoi pentru mumificarea unui corp întreg. Pentru fiecare trup muncesc foarte multe persoane şi pînă la 1.500 de ore constituie doar pregătirile. Prima sa expoziţie cu corpuri întregi platinate a fost prezentată în Japonia în 1995. În următorii doi ani, Gunther von Hagens a dezvoltat expoziţia “Body Worlds”, arătînd trupuri întregi disecate şi plastinate pentru a se vedea diferite structuri şi sisteme din anatomia omului. Expoziţiile sale au stîrnit interesul public, dar şi controverse în mai mult de 50 de oraşe din întreaga lume. Grupurile religioase, inclusiv reprezentanţi ai Bisericii Catolice, dar şi unii rabini, au obiectat vehement împotriva afişării în public a rămăşiţelor umane, considerînd că este o lipsă de respect faţă de corpul uman. Însă expoziţiile sale “Body Worlds” 2, 3 şi 4 au fost vizitate de mai mult de 26 de milioane de oameni din întreaga lume. Gunther von Hagens a folosit tehnica plastinaţiei şi pe leşuri de animale.




Gunther von Hagens se declară ateu şi este căsătorit cu Angelina Whalley, care este director de creaţie şi organizator al expoziţiilor “Body Worlds”. El are trei copii din prima căsătorie şi şi-a păstrat numele de familie von Hagens de la prima lui soţie. Atunci cînd apare în public, chiar şi cînd efectuează disecţii anatomice, Gunther von Hagens poartă întotdeauna o pălărie neagră cu boruri late, o trimitere la pălăria purtată în lecţiile de anatomie ale doctorului Tulp din tabloul lui Rembrandt. Von Hagens a declarat că obiectivul său este să fondeze un "Muzeu al Omului" în care exponatele de anatomie umană să poată fi afişate permanent. Într-un interviu, artistul a precizat că, după moarte, intenţionează să doneze bucăţi plastinate din corpul său la mai multe universităţi. În acest fel, chiar şi după moarte, el va putea preda la mai multe şcoli, ceva ce el nu poate face cît este în viaţă.

În 2002, Gunther von Hagens a efectuat prima autopsie cu public a unui cadavru, într-un teatru din Londra, Marea Britanie, lucru nemaiîntîlnit în ultimii 170 de ani. Disecţia s-a bucurat de o audienţă mare, 500 de oameni fiind prezenţi în sală. Înainte de efectuarea autopsiei, von Hagens a primit o scrisoare de la un oficial al guvernului britanic responsabil pentru reglementarea utilizării în scop educaţional a cadavrelor în care era avertizat că dacă va efectua o autopsie publică atunci ar comite un act criminal în conformitate cu secţiunea 11 din Legea privind Anatomia din 1984. La spectacolul disecţiei au participat ofiţeri din cadrul Poliţiei Metropolitane, dar aceştia nu au intervenit şi disecţia a fost efectuată în totalitate. Autopsia a fost prezentată în noiembrie 2002 pe canalul britanic de televiziune Channel 4. Însă acest spectacol i-au adus acestei televiziuni peste 130 de plîngeri, un record OFCOM. Comisia Independentă pentru Televiziune a decis însă că programul nu a fost senzaţional şi nu au rupt normele de difuzare ale programelor. În schimb, o altă disecţie publică planificată pentru Munchen a fost anulată.




În 2003 Compania de producţie TV Mentorn a propus un documentar numit “Futurehuman” în care Gunther von Hagens urma să realizeze o serie de modificări pe un cadavru pentru a demonstra anumite "îmbunătăţiri" la anatomia umană. Controversa a izbucnit atunci cînd societatea, împreună cu von Hagens, au făcut apel public pentru ca o persoană aflată într-un stadium terminal de boală să-şi doneze corpul pentru acest proiect. Documentarul a fost pînă la urmă anulat.

În februarie 2004, presa germană a publicat un material în care dezvăluia că Gunther von Hagens i-a propus lui Alexandru Sizonenko o pensie dacă ar fi fost de acord ca trupul său să fie donat Institutului de plastinaţie, după moartea sa. Sizonenko a fost unul dintre oamenii cei mai înalţi din lume, cu 2.48 m, care a jucat baschet pentru Uniunea Sovietică şi apoi, din cauza a numeroase probleme de sănătate, s-a retras din lumea sportului. Pînă la moartea sa, în 2012, Sizonenko a refuzat oferta lui Gunther von Hagens.

În 2002 s-au raportat proceduri judiciare împotriva unui patolog şi a unui medic legist din Siberia care, se pare, au avizat un transport de 56 de cadavre la Heidelberg. Poliţia a susţinut că medicul legist din Novosibirsk, Vladimir Novosylov, a vîndut organele ilegal, la cumpărători din afara Rusiei. Deşi a fost suspectat că ar fi achiziţionat ilegal cadavrele, Von Hagens nu a fost acuzat în acest caz, dar a fost chemat ca martor împotriva lui Novosylov. Autorităţile au oprit transportul organelor şi acordul între Novosibirsk şi Gunther von Hagens a fost reziliat.




În octombrie 2003, o comisie parlamentară din Kîrgîzstan a investigat alte acuzaţii la adresa lui Gunther von Hagens care ar fi primit ilegal mai multe sute de cadavre pentru plastinaţie din închisori, instituţii şi spitalele de psihiatrie din Kârgâzstan, unele chiar fără aprobarea prealabilă a familiilor. Von Hagens însuşi a mărturisit că a primit nouă cadavrele de la spitale din Kîrgîzstan, dar că nici unul nu a fost folosit pentru expoziţia “Body Worlds”.

Cum procurarea cadavrelor umane este extrem de anevoioasă, Gunther von Hagens a platinat şi corpuri de animale. În 2003 însă, o organizaţie pentru drepturile animalelor a depus o plîngere întemeiată împotriva lui Gunther von Hagens care se pare că nu avea actele necesare pentru o gorilă pe care el o plastinase. El a spus că primit cadavrul de la Gradina Zoologică din Hanovra, după moartea animalului. Autorităţile germane au cerut eliminarea gorilei din expoziţiei de la Frankfurt din 2004, dar Gunther von Hagens a susţinut în instanţa de judecată menţinerea acestuia şi animalul plastinat a fost expus din nou.

Tot în 2003, Universitatea din Heidelberg a depus o plîngere penală împotriva lui von Hagens, susţinînd că el însuşi a interpretat greşit ca fiin profesor la o universitate germană într-un document publicat în China, şi că el nu a reuşit să indice originea străină a titlului său în Germania. După un proces, el a primit, în martie 2004, o amendă. La 25 aprilie 2005, o instanţă de judecată din Heidelberg a impus o altă amendă de 108.000 de euro (echivalentul unei pedeapse cu închisoarea de 90 de zile), pentru că a folosit un titlu academic la care nu avea dreptul şi l-a achitat de alte patru capete de acuzare. În urma unui recurs, o instanţă superioară a redus, în septembrie 2006, pedeapsa la un avertisment şi o amendă de 50.000 de euro. În 2007 taxa de utilizare abuzivă a titlului academic a fost în cele din urmă respinsă de către Curtea Federală de Justiţie a Germaniei din Karlsruhe.





Gunther von Hagens vede spectacolul atacurilor asupra sa ca o povară inevitabilă, el trebuind să îl suporte datorită misiunii sale de anatomist public de a face cunoscută experienţa sa. "Anatomistul public este într-o poziţie specială. El trebuie să transforme munca sa de zi cu zi, tabuurile şi credinţele într-o nouă înţelegere a morţii şi a corporalităţii. Este important să se deschidă inimile oamenilor pentru ca fizicul lor interior să se transforme într-un corp în relief, cu conştiinţa de sănătate, mîndrie pentru o viaţă mai sănătoasă şi, prin urmare, mai bine şi mai mult. Eu personal nu sînt obiectul unor controverse, ci spectacolele mele pe care le reprezint", a spus Gunther von Hagens.

"Organismul uman este natura fragilă rămasă într-un mediu artificial uman specific şi influenţat de artă", spune von Hagens despre lucrările sale, adăugînd că "lumea corpului uman este un loc de iluminare şi de contemplaţie, un loc al filozofiei şi religiei spre auto-cunoaştere, nu cimitir ilegal, nu salon de frumuseţe post-mortem. Acesta arată corpul ca fiind cel mai bun reprezentant al sufletului, care se opune deschis la interpretarea vizitatorilor”.





Tehnica plastinaţiei în expoziţia „The Human Body” la Bucureşti
La Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Capitală, este deschisă „The Human Body”, o expoziţie de corpuri umane disecate, care face înconjurul lumii.

Aduse în România de GForce Exhibitions, peste 200 de corpuri umane reale disecate sînt expuse în nouă săli ale muzeului bucureştean, cu scopul de a oferi o perspectivă unică, tridimensională şi fidelă asupra corpului omenesc şi a modului în care acesta funcţionează, au anunţat reprezentanţii Muzeului Antipa. Expoziţia a fascinat deja peste 20 de milioane de vizitatori din întreaga lume, fiind prezentată în oraşe precum Londra, Amsterdam, Barcelona, Bratislava, Budapesta, Dublin, Kiev, Lisabona, Madrid, Praga, Torino sau Viena. „Expoziţia «The Human Body» îşi propune să schimbe modul în care vizitatorii percep corpul uman, oferind românilor, în premieră, o şansă unică de a-şi privi organismul prin ochii unui chirurg şi de a «experimenta» o incursiune vizuală în interiorul său. Nu în ultimul rînd, scopul expunerii este şi acela de a-i determina pe vizitatori să-şi respecte şi să-şi îngrijească organismul, acordînd atenţie felului în care aleg să trăiască”, explică reprezentanţii muzeulului.

Potrivit lui Arnie Geller, director executiv al CEO Gforce Exhibitions, expoziţia a creat deja controverse în mai multe colţuri ale lumii. „De-a lungul anilor am aflat din mai multe oraşe în care am mers că atunci cînd vii cu o formă nouă de educaţie unii oameni sînt afectaţi iar alţii sînt entuziasmaţi”, a declarat Arnie Geller, citat de agerpres.ro. Potrivit directorului executiv al companiei care a adus exponatele în România, amenajarea expoziţiei „The Human Body” a durat zece ani, iar versiunea care este prezentată la Bucureşti a fost planificată în doi ani. Toate corpurile umane provin din China, fiind donate de Dalian Hoffen Bio-technique Laboratory. Ele sînt nerevendicate, iar moartea lor a survenit din cauze naturale. „Cei mai buni experţi în disecţie erau în China şi astfel, toate corpurile sînt din China. Dacă am fi constatat că cei mai buni experţi în disecţie ar fi fost din Suedia, am fi luat corpurile din Suedia”, a motivat Arnie Geller originea exponatelor. Corpurile au fost conservate definitiv prin tehnica plastinaţiei (tratarea cu cauciuc siliconic lichid). Organismele umane cauciucate sînt perfect conservate, pînă la nivel celular. Această tehnică permite prezentarea corpului uman în toată complexitatea sa de sisteme (osos, muscular, nervos, circulator, digestiv, etc.), explică reprezentanţii Muzeului Antipa. Potrivit specialiştilor, procesul de transformare a unui întreg organism uman într-un exponat plastinat poate dura mai mult de un an.

Expoziţia este deschisă începînd din 22 martie, pînă pe 30 iunie 2013, zilnic de marţi pînă duminică inclusiv, între orele 10.00 – 20.00. Biletele pot fi achiziţionate de la muzeu sau on-line, iar preţul lor variază între 40 şi 60 de lei pentru aduţți şi între 30 şi 38 de lei pentru copiii peste 7 ani (cei sub 7 ani beneficiind de gratuitate).



miercuri, 20 martie 2013

Colaje din perspectivă - iluzii optice amuzante

De fapt, totul ţine de perspectiva în care se fotografiază şi de modul în care este folosită perspectiva. După cum se vede în prima imagine. Binenţeles, sînt şi imagini în care se foloseşte şi desenul de perspectivă pentru a se obţine o iluzie optică. Rezultatul? O serie de fotografi colaj inedite, spectaculoase şi originale şi, nu în ultimul rînd, foarte amuzante.






























































 


Nu este vorba de Photoshop in realitate, ci de multa imaginatie, de care Ferruccio Laviani, un designer interior a reusit sa dea dovada in ultima vreme. Acesta a reusit sa realizeze piese de mobila intr-un mod atat de special incat toti au crezut ca fotografiile de prezentare sunt iluzii optice, scrie Buzzfeed. Extrem de complex de realizat, bucatile de mobilier vor fi foarte probabil expuse intr-un muzeu, nu si asezate intr-o locuinta banala.