Translate

joi, 8 august 2013

Cînd sfîrşitul basmelor nu mai este „Au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi”

Căsătoria ratată din Alba ca Zăpada, o Cenuşăreasă alcoolică și un Robin Hood obez. Este seria de fotografii a artistei israeliene Dina Goldstein care include personaje din basme şi poveşti celebre care duc o viață nefericită pînă la adînci bătrâneți. Sîntem obişnuiţi cu basmele cu finaluri fericite. Dar ce se întîmplă cînd acestea se termina lamentabil. Este întrebarea pe care a pus-o în practică artista fotograf Dina Goldstein. În imaginile ei personaje iconice cedează în destine tragice, cu cancer, alcoolism şi căsnicii nefericite. "Această serie s-a născut dintr-o durere personală profundă, atunci cînd m-am dezlănțuit împotriva finalurilor basmelor „Au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi” un motiv hrănit cu lingura în copilarie”, spune fotografa născută în Tel Aviv, Israel. Ea a adăugat că a fost inspirată pentru a crea astfel de imagini atunci cînd prima ei fiică a devenit interesată de prințese, iar mama ei a fost diagnosticată cu cancer la scurt timp după aceea. "Cele două evenimente s-au ciocnit și m-au făcut să mă întreb cum ar arăta o prințesă dacă ea ar fi avut de luptat cu o boală, sau ar fi luptat ca să-şi asigure o situaţie financiară sau cu s-ar fi descucat cu îinaintarea în vîrstă şi pierderea frumuseţii exterioare. Am început astfel să-mi imaginez ce-ar putea întîmpla cu prinţesele după “pînă la adînci bătrîneți”. Firește acest lucru ar fi însemnat că aceste personaje să se ocupe de provocările cu care toate femeile moderne se confruntăîn viaţa reală”, spune artista.








Prima idee a fost de a descrie un Rapunzel modern, care-a pierdut tot părul prețios la chimioterapie. Imaginea arată acest personaj de basm pe un pat de spital, ținînd în brațe o perucă din păr lung și blond. Într-o altă fotografie, Alba ca Zăpada este văzută ținînd în brațe doi copii care plîng în timp ce alţi copii stau atîrnaţi de rochia ei. Ea pare a fi victima unui mariaj nefericit, Făt-Frumos vîzîdu-se în fundal cum se uită plictisit la televizor și bea bere în loc să-şi ajute soţia cu copiii. "Eu sînt un realist acerb, așa că am vrut printese care să fie în situații de viață reale cu probleme reale", axplică Dina Goldstein. Chiar și povestea Cenușăresei are un final tragic, o imagine întunecată a prințesei blonde o arată stând cu capul pe masă într-un bar murdar, lîngă un pahar cu alcool şi un grup de oameni uitîndu-se la ea. În schimb, versiunea modernă a lui Micul Robin Hood îl prezintă ca fiind obez. 




"Aceste imagini te forțează să contempli viața reală: razboi, obezitate și obsesia de a rămîne mereu tînăr veșnice. Basmele au eșuat în poluarea și degradarea oceanului, în război, obezitate, dispariția culturilor indigene", spune Dina Goldstein. Una dintre cele mai controversate fotografii este o prinţesă din Orientul Mijlociu înfăţişată ca un terorist. Artista explică că, dimpotrivă, "ea este un războinic care luptă în prima linie, la fel ca atît de multe femei care sînt în prezent în Irak". Fotograful speră că imaginile vor da de gîndit şi va trezi emoții în privitori.











marți, 6 august 2013

Bodyscapes din 1975 by Allan Teger

Ca sa vezi, nimic nou sub soare. Tocmai l-am prezentat pe Carl Warner cu a sa colecţie Bodyscapes cînd am dat peste un alt artist american care face acest gen de artă încă din... 1975. Şi nu cu ajutorul Photoshop-lui, ci doar cu imaginaţie şi mult talent. Aşa că, azi îl prezint pe Allan Teger, psiholog la bază şi artist fotograf din 1981şi îl las pe el să se prezinte singur aşa cum o face pe site-ul său.


„Oamenii mă întreabă de multe ori de unde mi-a venit ideea de Bodyscapes şi trebuie să mărturisesc că nu a venit de la un interes pentru fotografierea nudurilor sau de la fotografia de studio. Sînt autodidact ca fotograf, fiind antrenat inițial ca psiholog social. Bodyscapes a evoluat de la studiul meu în psihologie. În anii ‘70 am fost implicat în procesul de predare și consiliere academică de la Universitatea din Pennsylvania, fiind în acelaşi timp consilier pentru dependeníi de droguri la o clinică gratuită în Philadelphia. Am început să simt că psihologia academică tradițională nu a fost abordarea cea mai inspirată în problemele legate de călătorie interioară sau de modul în care vedem lumea. Cărțile despre conștiință, misticism, meditație, experiențe cu droguri și realități au fost modificate doar pentru a le perverti în cultura populară. Ca urmare, interesele mele au început să evolueze și învățătura mea a devenit mai puțin tradițională. Am început să predau elevilor mei tehnici de meditaţie. Conceptele despre realitățile modificate, realitatea subiectivă și conștiința mistică au devenit o parte din gîndirea mea.





Am vrut să demonstrez prin artă ideile pe care l-am studiat și predat. Tema care a ocupat gîndurile mele a fost una dintre realitățile multiple. Am citit multe despre aventurarea în conşţiinta mistică și am ajuns la concluzia că două realități pot exista simultan. Ambele pot fi corecte, chiar dacă fiecare este diferită. În 1975 m-am întors la fotografie folosind-o ca mediu pentru a ilustra coexistența simultană a două realități. Şi îmi aduc aminte de momentul în care ideea de Bodyscapes a venit la mine. M-am gândit că forma și structura universului se repetă la fiecare nivel şi brusc am avut imaginea în mintea mea a unui schior merge în jos pe sînul unei femei. Acest lucru a fost - universul repeta formele sale - un corp arăta ca un munte. A fost, de asemenea, un exemplu de două realități coexistente. Imaginea ar putea fi văzută ca un peisaj și ar putea fi, de asemenea, văzută ca un organism. Deși au fost diferite, ambele percepții existau în același timp. Am știut imediat că am avut o serie întreagă de imagini care așteaptă să fie capturate pe film.





Într-o săptămînă sau două am avut primul meu model și am început şedinţele foto. Eram un nou venit complet în lumea artei. Nu am urmat niciodată un curs de fotografie, de artă, sau de istoria artei, și nu am avut nici o idee dacă alți oameni s-au gîndit vreodată la similitudinea dintre organe și peisaje. Așa că am abordat proiectul cu o energie naiv[, convins că eram singur pe un teren nou cu fiecare expunere. Am creat aceste imagini prin plasarea unor jucării și miniaturi pe corp și turnarea filmului ca o singură expunere. Știam că era posibil producerea mai multor imagini de expunere, cum ar fi montaje foto, dar am considerat că, pentru a apărea reală expunerea în faţa privitorului, aceasta trebuia să fie chiar reală, la un anumit nivel ... cu figura și corpul împreună la aceeași timp. Mai mult, nu am vrut să recurg la trucuri cu aparatul de fotografiat sau camera obscură care ar fi făcut lucrarea și mai puțin credibilă.





De-a lungul anilor am descoperit că arta poate fi distractivă și serioasă în același timp. Am crezut întotdeauna că, în cele din urm,ă un artist are nevoie pentru a comunica cu privitorul, să-l implice în activitate sa pentru a finaliza experiența. Simt că arta mea este completă atunci cînd un vizualizator reactionează la ea. M-am bucurat de crearea Bodyscapes și mă bucur că împart experienţa mea cu alții și le văd răspunsul. Este întotdeauna distractiv și interesant de a vedea oamenii cum descoperă, pentru prima dată, că peisajele sînt, de fapt, corpuri umane. Unii oameni nu văd acest lucru pînă cînd prietenii lor le arată.  Unii oameni atîrnă aceste imagini ale mele în casele și birourile lor și a familiilor lor iar prietenii nu-și dau seama ani de zile că imaginile conţin nuduri. Terapeuţii îmi spun că m-ar putea psihanaliza din cauza acestor lucrări. Uii oameni îmi spun că sînt "bolnav" (de obicei, cu un zâmbet!), iar alții îmi spun că lucrările le luminează ziua și să le dau un nou mod de a privi lumea. 

Interesul meu pentru fotografie a început atunci cînd am primit primul meu aparat de fotografiat, la vîrsta de 13 ani. În liceu şi la facultate am fost editor de fotografie de ziar și albumul. Am pus apoi fotografia în așteptare în timp ce am urmat o carieră în psihologie. Am început Bodyscapes în l975 și din l981 mi-am dedicat timpul fotografiei de artă.