joi, 27 august 2009

Felix Aftene: “În colaj, există risc zero să ajungi în zona kitsch”





Intr-un articol despre colajele mele, publicat in cotidianul Evenimentul Zilei, artistul iesean Felix Aftene vorbeste despre arta colajului.
 
Felix Aftene: “În colaj, există risc zero să ajungi în zona kitsch”

Artistul ieşean Felix Aftene, care a participat la numeroase expoziţii cu lucrări de colaj,  vede acest tip de artă ca pe un montaj de film. “Colajul înseamnă decontextualizare, reansamblare după reguli de compozţtie, dar cum, astăzi, deconstructivismul este un curent prezent în toate artele contemporane, iar elementul surpriză şi inedit fascinează tot mai mult, cred ca ceea ce fac cei doi artisti ai colajului (n.r. Ion B. şi Carmen M.) se poate numi artă. Putem asemăna colajul cu montajul unui film”, spune Felix Aftene, adăugând că în colaj “riscul de a ajunge în zona kitsch-iului este aproape zero”

El explică faptul că arta colajului a luat amploare în România mult mai târziu decât în Franţa, Germania sau Polonia. Acest tip de artă s-a dezvoltat concomitent cu arta tiparului, care în perioada comunistă evident ca stătea prost. Colajul a fost destul de sporadic văzut şi simţit în spaţiile de expunere, în galerii, iar în muzeele de artă aproape că nu există”, spune artistul

Felix Aftene subliniază că fără apariţia fotografiei, colajul nu ar fi fost posibile, iar primele forme “bine legate şi recunoscute ca şi artă prezentă râvnită în muzeele din Europa sunt lucrările dadaiştilor Marchel Duchap, Pablo Picasso şi Salvador Dali”. “Suprarealistul Dali picta după fotografie şi colaje, iar în casa muzeu din Cadaques avea o impresionantă cameră plină de colaje cu articole şi imagini din reviste cu subiectul Dali”, povesteşte Felix Aftene.


Cititi mai mult:
Ion B. la feminin sau cum să povesteşti lumea cu hârtie şi foarfece > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/ion-b-la-feminin-sau-cum-sa-povestesti-lumea-cu-hartie-si-foarfece-891346/pagina-articol/2.html#ixzz1uMTiOu4z












Alb negru?








M-au fascinat intotdeauna fotografiile alb-negru. Au mister si un rafinament special. Practic,  daca e sa analizezi mai atent, este numai lumina si umbra intr-o fotografie alb-negru. Am facut aceste colaje avind un material foarte fain la indemina. Si m-am lasat sedusa... Sint realizate in anii '90, cind abia imi descoperisem talentul si nu ma mai saturam lucrind. de altfel, in acea perioada am facut sute de colaje, unori lucrind pina noaptea tirziu si nu ma induram sa dorm ca sa nu pierd timpul si sa-mi vad colajele terminate. In zona mea de lucru erau insirate si cite 6-7 colaje, in diferite stadii, iar eu treceam de la unul la altul ca degete pe clapele unui pian... A fost si perioada cind am avut prima mea espozitie personala, la Centrul Cultural Francez al carui director de antunci era un francez care stia despre aceasta arta si i-au placut foarte mult colajele mele. Mai jos este colajul care a fost transformat de altfel si in afis.








Cinci anotimpuri




Interesant si ... minunat... la aceste colaje a fost lucrul. Ca sa intelegeti cum am lucrat am sa dau dimensiunile mai intii. Ei bine, formatul este A0. Da, maricel. :) Practic, pentru fundal am folosit o coala intreaga de carton la dimensiunea un pic mai mare decit A0. Ca materiale am avut pentru inceput un calendar cu fotografii destinat saloanelor de coafura. De altfel, tot dintr-un astfel de salon l-am capatat si eu. Partea frumoasa a fost ca fiind calendar, tiparitura era excelenta, precum si calitatea cartonului folosit. Asa ca.... A, sa nu uit... tematica: ingeri. Ideea mi-a venit firesc, chiar cind m-am apucat de decupat si m-a tinut pe tot parcursul lucrului, la prima privire a calendarului. Restul materialelor le-am luat din diferite reviste. La ultimul colaj de mai jos rochia este compusa din multe, multe obiecte decorative, ca vaze, cani, farfurii etc., decupate din reviste de design interior. La colajul de mai sus a trebuit sa decupez din reviste bucati de hirtie si sa confectionez fluturi pentru ca nu-i aveam tipariti la dimensiuni mari. Iar la colajul, yng-yang, cum l-am denumit eu, parul l-am facut tot asa, decupind din reviste care faceau reclama la produse cosmetice. Abia la sfirsit mi-am dat seama ca pot sa denumesc seria "cinci anotimpuri".Lucrarile sint expuse intr-o expozitie cu vinzare in Bucuresti, la Bucharest Hubb, un centru de conferinte foarte elegant si luxos.








Altele decit personalizate...


Intre colajele personalizate si colajele fara personaje cunoscute as alege... cele fara... Nu stiu de ce, dar atunci cind lucrez la astfel de colaje ma incarc cu energie exraordinara. O energie care vine probabil de la ceea ce unii ar numi Creatorul nostru al tuturor si a toate. Altii ar spune ca e conexiunea cu Sinele nostru superior. Orice ar fi, este o stare magnifica, care intinereste sufletul, inima si mintea, care le uneste pe toate si le armonizeaza. O stare care topeste orice agresivitate si lasa loc la o pace adinca si binecuvintata.
























In sfera nonconformismului



Cu aceste colaje am iesit din sfera obisnuita, spre o zona mai modernista. Trebuie sa recunosc ca seria asta am facut-o dupa ce am primit un calendar de perete de la un prieten si ale carui fotografii le-am folosit ca fundal. Asadar... pe acest fundal nedefinit si foarte colorat am inceput sa lucrez niste colaje mai nonconformiste. M-am jucat cu petele de culoare si am incercat sa le armonizez dind si o tenta umoristica. Fiecare colaj are dimnesiunea de 60/70 cm si sint expuse la Bucuresti, la Bucharest Hubb, un centru de conferinte unde au loc evenimente care implica cursuri sau conferinte.










A ntonim la a nonim        „A ntonim la a nonim” este un proiect al artistei Carmen Maftei care își propune să releve o altă perspe...