miercuri, 31 octombrie 2012

Trucuri de artă 3D în creion

Artistul olandez Ramon Bruin, de 31 de ani, a devenit cunoscut datorită ilustraţiilor sale 3D care par să sară de pe pagina unde au fost desenate. Însă nu este decît o schiţă în creion pe o foaie de hîrtie. Cum le face însă să pară în trei dimensiuni? Păcălind ochiul cu ajutorul perspectivei, a luminilor şi umbrelor. Este o tehnică pe care au folosit-o şi artiştii desenelor 3D pe asfalt şi inventatorul acestui gen de artă Kurt Wenner.







După terminarea studiilor sale de la Academia de Artă a Ţărilor de Jos, în 2010, Ramon Bruin a lansat mai multe lucrări în tehnica sa intitulată JJK Airbrush. De altfel, el s-a specializat ulterior în arta aerograf. În alte lucrări însă, Ramon utiliza, de asemenea, o varietate de tehnici şi materiale, cum ar fi acrilice, sau vopesele pe bază de ulei, vopsele de apă, cărbune, pixuri, creioane şi vopsea de grafit.








Fredo, urmaşul modern al lui Arcimboldo

Un alt artist dedicat desenelor în creion 3D este şi Fredo. Tînărul artist chilian a început să deseneze 3D de la vîrsta de 16 ani, iar la 20 de ani era deja cunoscut pentru lucrările sale prezentate pe Deviant Art în 2008. Numele lui real este, de fapt, Wladimir Inostroza şi spune că a fost inspirat de marii maeştri cum ar fi M.C. Escher, Rembrandt, Beksinski sau Arcimboldo. Fredo a reuşit însă să-şi dezvolte propriul stil modern. Unele dintre desenele lui 3D îi i-au numai 30 de minute pentru a le finaliza, dar au fost şi cazuri în care a avut nevoie şi de o lună întreagă doar pentru o singură lucrare. Pentru a atinge un nivel de realism ridicat el include, de asemenea, şi obiecte reale, în lucrările sale.












Artistul japonez Nagai Hideyuki şi unghiurile fermecate

Nagai Hideyuki este un artist de 21 de ani, născut înYakayama, Japonia, şi stabilit la Tokyo. Seria sa recentă de opere de artă 3D în care a folosit numai hîrtie şi creioane au fost făcute cunoscute mai mult pe internet unde s-au bucurat de un deosebit succes. Şi pe bună dreptate, desenele sale fiind cu adevărat incredibile. Setul său tipic implică două pagini, una orizontală pe birou şi alta verticală pe un perete. Artistul se foloseşte ingenios şi de unghiuri, comutîndu-le  astfel încît obţine puncte de vedere diferite. De altfel, astfel de opere de artă funcţionează numai cînd sînt privite dintr-un anumit unghi. Cele mai multe lucrări ale lui Nagai Hideyuki sînt la un unghi de 45 de grade. Un alt truc este încorporarea recuzitei în lucrare, cum ar fi radiere sau maşinuţe de jucărie. Această includere a obiectelor reale fizice descompune o barieră între arta sa şi "lumea reală".











luni, 29 octombrie 2012

Scott Moore şi poveştile sale din anii ’50-‘60

Scott Moore, născut pe 13 octombrie 1949, în Los Angeles, este cunoscut pe plan internaţional pentru acuarele şi uleiuri sale în tehnica suprarealistă, precum şi pentru faptul că, în ultimii 35 de ani, a primit numeroase premii pentru activitatea sa. Perspectiva sa unică redată în lucrările sale vine din experienţele din copilărie şi adolescenţă, subiectele fiiind, cu predilecţie, din anii 1950 şi 1960. ”Eu spun poveşti ale copilăriei mele, din anii adolescenţei şi, de asemenea, din visele mele. Deoarece visele mele au avut mereu elemente care zboară în jurul valorii din cartierul meu (atît în copilărie, cît şi astăzi). Am tendinţa de a face o perspectivă de sus în jos multora dintre picturile mele. Mă uit în jos la imaginile mele, oferindu-mi un punct de vedere mai intim al povaştii pe care vreau să o spun”, spunea într-un interviu Scott Moore.


Aceste lucrări suprarealiste au fost reproduse în ultimii 27 de ani şi pot fi văzute pe pagina de internet. Din 1973 pînă în 1985 Scott  Moore a pictat scene de gen, imagini tradiţionale ale vieţii de zi cu zi. Pe site său, Scott Morre îşi prezintă şi etapele procesului său de creaţie, o interesantă incursiune în lumea sa, pas cu pas. Mie mi se pare extraordinar să vezi pas cu pas cum artistul îşi realizează lucrarea şi cum este şi de cine inspirat. Mai mult, m-a amuyat teribil felul în care şi-a postat pe site biografia, tot pas cu pas, cu fotografii vechi înfăţişîndu-l de mic şi pînă la maturitate.






"Am pus imaginile pas-cu-pas şi cuvinte pe site-ul meu pentru a documenta munca mea. Unul dintre profesorii mei din colegiu mi-a spus că dacă vreodată simt că am ceva de a împărtăit altora care ar putea beneficia să nu-l păstrez închis în capul meu”, explică artistul. Moore foloseste scara pentru a crea un efect de dramă, apoi adaugă oameni în miniatură în scene sale, făcîndu-ne să credem că aceştia sînt blocaţi, nu doar în trecut, ci şi într-o lume care îi va devora pentru totdeauna.




“Tablourile mele încep într-un număr de moduri. Uneori văd un obiect pe care vreau să pictez. Îl pun în soare, studiez lumina şi umbrele, apoi vin cu un aranjament de obiecte de însoţire pentru a spune o poveste. Alteori am un titlu care are o dublă semnificaţie sau cel puţin îmi spune ceva care ar fi distractiv pentru a-l ilustra. Atunci cînd un client vine la mine să comande un tablou, mai întîi stau de vorbă cu el ca să aflu ceva special despre el, despre familia lui, despre munca sau hobby-urile sale. Apoi fac asociaţiile sugerate pînă cînd cuvintele începe să devină imagini pentru mine”, spune Scott Moore. 






 

joi, 25 octombrie 2012

Miniaturi în virf de creion - meditaţie şi artă din inimă

Dalton Ghetti este un artist de 50 de ani, originar din Brazilia, care trăieşte acum în Bridgeport, Connecticut, SUA, şi care îşi cîştigă existenţa, în principal, ca un tîmplar. El a devenit însă cunoscut pentru sculpturile în miniatură în vîrfuri de creioane pe care le realizează de 25 de ani. Cu ajutorul unei lame de ras, un ac de cusut şi a unui cuţit de sculptură, dar fără ajutorul unei lupe, el sculptează lucrări frumos detaliate, cum ar fi o statuie a lui Elvis, un lacăt, un bocanc, un nasture sau un ferăstrău. Şi cum imaginile spun mai multe, vă prezint cîteva dintre miniaturile acestui artist.


Dalton a început a învăţat să sculpteze de la varsta fragedă de 6 atunci cînd, la şcoală, în Brazilia, el şi alţi colegi foloseau o lamă de ras sau un cuţit de buzunar pentru a-şi ascuţi creioanele pentru desen şi scris. Cînd Ghetti Dalton avea 8 ani, mama lui, care era croitoreasă, l-a învăţat cum să folosească un ac de cusut. Apoi, la vîrsta de 9 ani, părinţii i-au dat un set de instrumente metalice pentru copii, pe care le-a folosit pentru a face propriile sale cutii şi jucării. Aşa a început să sculpteze cu cuţite, dălţi şi un ciocan. De atunci, el a creat mai multe obiecte folosind tot felul de materiale.

La început, Ghetti Dalton a sculptat obiecte de mari dimensiuni, dar în 1986, ca o provocare pentru el însuşi dar şi din cauza interesului său pentru vietăţile mici, cum ar fi plante (muşchi) şi insecte (păianjeni şi furnici), el a decis să creeze sculpturi cît mai mici dar care să se vadă totuşi cu ochiul liber. Aşa se face că, într-o zi, a luat un creion de lucru şi a început să-l sculpteze.










Ideea lui este de a atrage atenţia oamenilor la lucrurile mici, pentru că ce este mic este şi frumos. Cele mai multe dintre creioane pe care le foloseşte sînt găsite pe stradă. Aşadar, lucrarea lui Dalton este şi un proces de reciclare, tranformînd obiectele aruncate în artă.

Pentru a crea o sculptură, el ţine creionul în mînă sub o sursă de lumină puternică (lampă de birou sau lumina soarelui) şi-l zugrăveşte cu un ac de cusut foarte ascuţit. Artistul lucrează la o scultură în creion pînă la 2 ore maxim pe zi, ori de cîte ori are inspiraţie, sculptînd încet şi cu atenţie prin eliminarea bucăţelelor de grafit. Prin urmare, este nevoie de luni sau, uneori, ani pentru a finaliza o sculptură. Însă pentru Ghetti Dalton sculptura în creioane nu este doar un hobby, ci şi o formă de meditaţie care necesită o mulţime de răbdare. Sculpturile lui nu sînt de vînzare pentru că el nu le face pentru bani. Sculptează creioanele pentru sine, pentru că arta lui vine din inimă. Şi vrea să rămînă aşa.







A ntonim la a nonim        „A ntonim la a nonim” este un proiect al artistei Carmen Maftei care își propune să releve o altă perspe...