marți, 6 august 2013

Bodyscapes din 1975 by Allan Teger

Ca sa vezi, nimic nou sub soare. Tocmai l-am prezentat pe Carl Warner cu a sa colecţie Bodyscapes cînd am dat peste un alt artist american care face acest gen de artă încă din... 1975. Şi nu cu ajutorul Photoshop-lui, ci doar cu imaginaţie şi mult talent. Aşa că, azi îl prezint pe Allan Teger, psiholog la bază şi artist fotograf din 1981şi îl las pe el să se prezinte singur aşa cum o face pe site-ul său.


„Oamenii mă întreabă de multe ori de unde mi-a venit ideea de Bodyscapes şi trebuie să mărturisesc că nu a venit de la un interes pentru fotografierea nudurilor sau de la fotografia de studio. Sînt autodidact ca fotograf, fiind antrenat inițial ca psiholog social. Bodyscapes a evoluat de la studiul meu în psihologie. În anii ‘70 am fost implicat în procesul de predare și consiliere academică de la Universitatea din Pennsylvania, fiind în acelaşi timp consilier pentru dependeníi de droguri la o clinică gratuită în Philadelphia. Am început să simt că psihologia academică tradițională nu a fost abordarea cea mai inspirată în problemele legate de călătorie interioară sau de modul în care vedem lumea. Cărțile despre conștiință, misticism, meditație, experiențe cu droguri și realități au fost modificate doar pentru a le perverti în cultura populară. Ca urmare, interesele mele au început să evolueze și învățătura mea a devenit mai puțin tradițională. Am început să predau elevilor mei tehnici de meditaţie. Conceptele despre realitățile modificate, realitatea subiectivă și conștiința mistică au devenit o parte din gîndirea mea.





Am vrut să demonstrez prin artă ideile pe care l-am studiat și predat. Tema care a ocupat gîndurile mele a fost una dintre realitățile multiple. Am citit multe despre aventurarea în conşţiinta mistică și am ajuns la concluzia că două realități pot exista simultan. Ambele pot fi corecte, chiar dacă fiecare este diferită. În 1975 m-am întors la fotografie folosind-o ca mediu pentru a ilustra coexistența simultană a două realități. Şi îmi aduc aminte de momentul în care ideea de Bodyscapes a venit la mine. M-am gândit că forma și structura universului se repetă la fiecare nivel şi brusc am avut imaginea în mintea mea a unui schior merge în jos pe sînul unei femei. Acest lucru a fost - universul repeta formele sale - un corp arăta ca un munte. A fost, de asemenea, un exemplu de două realități coexistente. Imaginea ar putea fi văzută ca un peisaj și ar putea fi, de asemenea, văzută ca un organism. Deși au fost diferite, ambele percepții existau în același timp. Am știut imediat că am avut o serie întreagă de imagini care așteaptă să fie capturate pe film.





Într-o săptămînă sau două am avut primul meu model și am început şedinţele foto. Eram un nou venit complet în lumea artei. Nu am urmat niciodată un curs de fotografie, de artă, sau de istoria artei, și nu am avut nici o idee dacă alți oameni s-au gîndit vreodată la similitudinea dintre organe și peisaje. Așa că am abordat proiectul cu o energie naiv[, convins că eram singur pe un teren nou cu fiecare expunere. Am creat aceste imagini prin plasarea unor jucării și miniaturi pe corp și turnarea filmului ca o singură expunere. Știam că era posibil producerea mai multor imagini de expunere, cum ar fi montaje foto, dar am considerat că, pentru a apărea reală expunerea în faţa privitorului, aceasta trebuia să fie chiar reală, la un anumit nivel ... cu figura și corpul împreună la aceeași timp. Mai mult, nu am vrut să recurg la trucuri cu aparatul de fotografiat sau camera obscură care ar fi făcut lucrarea și mai puțin credibilă.





De-a lungul anilor am descoperit că arta poate fi distractivă și serioasă în același timp. Am crezut întotdeauna că, în cele din urm,ă un artist are nevoie pentru a comunica cu privitorul, să-l implice în activitate sa pentru a finaliza experiența. Simt că arta mea este completă atunci cînd un vizualizator reactionează la ea. M-am bucurat de crearea Bodyscapes și mă bucur că împart experienţa mea cu alții și le văd răspunsul. Este întotdeauna distractiv și interesant de a vedea oamenii cum descoperă, pentru prima dată, că peisajele sînt, de fapt, corpuri umane. Unii oameni nu văd acest lucru pînă cînd prietenii lor le arată.  Unii oameni atîrnă aceste imagini ale mele în casele și birourile lor și a familiilor lor iar prietenii nu-și dau seama ani de zile că imaginile conţin nuduri. Terapeuţii îmi spun că m-ar putea psihanaliza din cauza acestor lucrări. Uii oameni îmi spun că sînt "bolnav" (de obicei, cu un zâmbet!), iar alții îmi spun că lucrările le luminează ziua și să le dau un nou mod de a privi lumea. 

Interesul meu pentru fotografie a început atunci cînd am primit primul meu aparat de fotografiat, la vîrsta de 13 ani. În liceu şi la facultate am fost editor de fotografie de ziar și albumul. Am pus apoi fotografia în așteptare în timp ce am urmat o carieră în psihologie. Am început Bodyscapes în l975 și din l981 mi-am dedicat timpul fotografiei de artă.






vineri, 2 august 2013

Carl Warner - Peisaje magnifice din nuduri

Ajuns celebru cu magnificele sale peisaje realizate din mîncare, fotograful londonez Carl Warner revine de această dată în atenţia publicului cu peisaje deşertice realizate din… nuduri. Folosind Photoshop-ul și tehnica luminii, Carl Warner a transformat corpul omenesc în scene dramatice de deșert. Potrivit Daily Mail, artistul foloseşte musculatura trupului pentru a crea iluzii optice inteligente, fotograful tranformînd astfel nudurile în peisaje superbe de deșert. 






Fotografiile lui Warner sînt realizate în întregime din trupuri umane și, interesant este că, fiecare imagine a fost făcută numai din unghiuri diferite ale aceleiași persoane. Practic, fiecare compoziție este o singură scenă de corpuri contorsionate sau o compoziție din diferite unghiuri ale aceluiași corp.







“Un portret alternativ al ființei umane a cărei expunere trupească devine un peisaj al exprimării sinelui și devine o motivare a sensului în spațiul în care suntem cufundați. Contemplarea exterioară a sinelui devine, ca urmare, o reflecție mai abstractă și, poate, mai intimă a sinelui atunci când trupul este privit ca un peisaj sau un spațiu căruia i s-a atribuit un sens”, spune Carl Warner despre această nouă serie.








http://www.evz.ro/detalii/stiri/MARELE-CANION-din-NUDURI-Un-fotograf-a-transformat-corpul-omenesc-scene-SUPERBE-de-DEERT-1050428.html

A ntonim la a nonim        „A ntonim la a nonim” este un proiect al artistei Carmen Maftei care își propune să releve o altă perspe...