Translate

miercuri, 19 septembrie 2012

Geniul universal al lui Michelangelo Buonarroti


Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vîrf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.

Michelangelo este unul dintre cei mai mari artisti care au trăit vreodată. Cariera lui impresionantă acoperă mai multe arte: pictură, arhitectură, sculptură şi chiar poezia. Michelangelo Buonarroti (1475-1564) s-a născut în localitatea Caprese din Toscana, o provincie a Italiei. Avea doar cîteva săptămîni cînd familia lui s-a mutat la Florenţa şi l-a lăsat în grija unei doici. Probabil că destinul a jucat un rol important, pentru că noua lui familie era una din breasla pietrarilor. Michelangelo a afirmat el însuşi că interesul său pentru sculptură a apărut în copilăria petrecută printre pietrari. Michelangelo a manifestat însă întotdeauna interes pentru artă şi a părăsit şcoala unde părinţii săi ar fi dorit să studieze gramatica şi să se axeze pe ştiinţele umaniste. Datorită prietenului său Granacci, tînărul artist Buonarotti descoperă în adolescenţă şi pasiunea pentru pictură, descoperire precedată de urmarea unor cursuri de ucenicie la unul dintre cele mai vestite ateliere de pictură din Florenta şi de realizarea diverselor fresce la bisericile din zonă. A devenit în acest timp ucenicul lui Dominico Ghirlandaio - un pictor renumit de fresce din Florenţa. Ghiraldaio şi-a dat seama curînd de geniul lui Michelangelo şi, în anul 1489, l-a trimis să studieze sculptura sub îndrumarea lui Bertaldo. Nu după mult timp talentul lui Michelangelo a atras atentia lui Lorenzo de Medici care, la vremea aceea, conducea Florenţa.

Lorenzo di Medici, zis Magnificul
Între anii 1489 şi 1492 locuieşte alături de familia de Medici, perioadă în care creează Lupta Centaurilor şi Madonna della Scala. Tînărul sculptor a rămas în acest oraş studiind artele pînă la moartea lui Lorenzo Magnificul. S-a reîntors apoi la tatăl lui şi, la fel ca şi contemporanul său mai vîrstnic, Leonardo da Vinci, a început să studieze cu mult entuziasm anatomia. Avea doar 17 ani. I s-a acordat chiar şi privilegiul neobişnuit atunci de a face disecţii pe corpuri umane în cimitirul bisericii Santo Spirito, ca recompensă pentru sculptarea unui crucifix din lemn destinat preotului

Lupta centaurilor
Madonna della Scala
Pieta i-a adus faima

În cursul anilor ce au urmat, Florenţa a devenit instabilă politic. Mulţi "noi" profeţi i-au prezis căderea şi aşa a şi fost. În anul 1494 oraşul a fost cucerit de Carol, rege al Franţei şi Michelangelo a părăsit oraşul. Doi ani mai tîrziu el a fost invitat la Roma unde, printre alte lucrări, a sculptat celebra Pieta. Această statuie magnifică i-a adus multă faimă şi Michelangelo a fost chiar considerat cel mai mare sculptor al Italiei la acea vreme. Această pozitie i-a asigurat prestigiul de-a lungul întregii vieţi, nu lipsite însă de greutăţi. Michelangelo s-a întors la Florenta, iar între anii 1502-1504 a creat statuia lui David înaltă de 5 metri.

Pieta
Pieta - detaliu

Pieta 2
David
David



Revoluţia din iconografia religioasă tradiţională

În pictura de tablou Michelangelo a avut mai puţine realizări, însă una dintre cele mai importante este “La Sacra Famiglia” – “Familia Sfîntă”, realizată prin folosirea tehnicii affresco corespunzatoare picturii murale. În acest tablou, membrii din Sfînta Familie erau redaţi mai mult în manieră sculturală şi se poate observa că erau diferenţiaţi net faţă de ceilalţi membri din tablou, care apăreau mai mult pe fundal, siluetele acestora fiind realizate din culori mai şterse şi într-o manieră mai puţin plastică. Pictura are, în general, o alură antică şi reprezintă o revoluţie în cadrul iconografiei care reprezenta acea scenă religioasă tradiţională.


Patru ani pentru pictarea Capelei Sixtine

Noul papă, Iulius al II-lea, primul dintre cei 7 pentru care a lucrat Michelangelo, l-a invitat la Roma în anul 1505. Acesta i-a cerut sculptorului să-i creeze un cavou care trebuia să fie un monument impresionant, împodobit cu peste 40 de statui. Lui Michelangelo i-au trebuit mai mult de 8 luni doar ca să-şi aleagă piatra. În tot acest timp papa a devenit din ce în ce mai nerăbdător, pentru ca, în final, să renunţe la comandă. Foarte dezamăgit, Michelangelo a părăsit Roma, dar surprinzator de repede a fost din nou invitat de Papa Iulius al II-lea. Mai rezonabil, acesta i-a cerut artistului să-i creeze o statuie enormă din bronz care să-l reprezinte. Sperînd ca după încheierea acestei lucrări va fi lăsat să lucreze la cavou, artistul a fost din nou dezamăgit de o nouă cerere a Papei Iulius al II-lea, aceea de a decora tavanul Capelei Sixtine. Michelangelo a protestat explicîndu-i papei că pictura nu era chiar pasiunea lui, dar insistenţele cu care i se cerea lucrarea l-au convins pe artist şi a început munca la celebra capodoperă. Nu după mult timp Michelangelo a înţeles marea provocare care i se oferise şi, totodată, responsabilitatea enormă pe care o avea. El şi-a concediat toate ajutoarele fiind hotărît să ducă singur munca la îndeplinire. I-au trebuit aşadar patru ani (1508-1512) ca să picteze Capela Sixtină, o uimitoare capodoperă care încîntă şi astăzi.









Mesajele secrete de pe tavanul din Capela Sixtină

Capela Sixtină de la Vatican pictată de Michelangelo, o lucrare de artă apropiată de sublim, restaurată şi curăţată de impurităţi prin anii ’90, a fost din nou pusă în valoare prin aceste restaurări, dezvăluindu-şi întreaga sa frumuseţe renascentistă. Însă, potrivit lui Roy Doliner, co-autor al volumului “Secretele Sixtine: mesajele ascunse ale lui Michelangelo”, lucrările de restaurare au dezvăluit şi unele simboluri rămase tăinuite pînă în acel moment. Una dintre noile revelaţii a fost şi imaginea unui tînăr evreu, Amminadab, purtînd semnele persecuţiilor practicate în Italia în acel moment împotriva evreilor. Amminadab face un gest obscen spre locul unde ar fi trebuit să fie tronul Papei. Un alt amănunt scos a iveală în urma restaurărilor a fost imaginea celor doi evrei aflaţi în cercul interior al celor aleşi din Ultima Judecată. „Era o blasfemie totală în anul 1500 să pictezi aşa ceva", a concluzionat Doliner. Convingerea lui este că Michelangelo susţinea toleranţa faţă de evrei într-un moment cînd aceasta lipsea cu desăvîrşire. 









 
Inspirat de sculptura antică şi anatomia corpului uman

În anul 1527 Roma se afla sub stăpînirea lui Carol V, familia Medici fusese eliminată şi Michelangelo se afla în situaţia de a coordona construcţia unor fortificaţii. El a bănuit că fusese trădat şi, în anul 1592, a fugit la Veneţia. La Roma a fost înscăunat Clement al II-lea şi Michelangelo s-a reîntors pentru a-şi termina lucrarea la capela familiei Medici, din Florenţa. El a finalizat cavourile lui Guliano şi Lorenzo di Medici, în 1534, după care a părăsit pentru totdeauna Florenţa. Michelangelo a mers apoi la Roma unde a lucrat la peretele altarului din Capela Sixtină a Vaticanului. El a creat Judecata de Apoi între 1534-1541. Viziunea eroică şi importanţa realizărilor lui Michelangelo provine din întelegerea totală şi admiraţia pe care a artătat-o corpului uman. Gîndirea renascentistă plasa omul în centrul universului şi toate celelalte lucruri erau măsurate şi cîntărite în funcţie de acesta. Michelangelo a concretizat această viziune tratînd forma umană într-un mod idealizat. El a fost influenţat de un pictor, Masaccio, şi de un sculptor, Donatello, însă cea mai bună inspiraţie a sa a reprezentat-o sculptura antică. În Judecata de Apoi Michelangelo a utilizat contururile şi formele corpului uman pentru a releva emoţiile trăite de personajele portretizate. Unele personaje sînt pictate în atitudini contorsionate şi criticii au considerat că ele relevă frustrările personale ale artistului. Gama largă de mişcări şi gesturi imortalizate în această lucrare sînt însă o dovadă a înţelegerii profunde a lui Michelangelo, a corpului uman şi a felului în care acesta funcţionează. El a studiat şi cunoştea la perfecţie poziţia fiecărui muşchi, os şi tendon din corp. Michelangelo nu a repetat o anumită poziţie a corpului în nici una din lucrările sale, fiind capabil să memoreze toate detaliile unice.

Cavoul Lorenzo Medici
Cavoul Guliano_Medici




 

Madona cu pruncul

Bachus
Madona cu pruncul
sclav1

sclav2

Sfintul Petru
Victory
Moise
Ultimii 30 de ani din viaţă dedicaţi arhitecturii

Arhitectul Michelangelo s-a considerat întotdeauna un sculptor, chiar şi picturile sale avînd calitatea unei anumite tridimensionalităţi. Cu toate acestea, artistul şi-a dedicat ultimii 30 ani din viaţă arhitecturii. Şi în acest domeniu lucrările lui au fost la fel de remarcabile ca şi cele din sculptură. Cei 7 papi pentru care a lucrat i-au comandat numeroase lucrări. Cea mai importantă dintre ele a fost biserica Sf. Petru din Roma, ale cărei lucrări începuseră încă din 1506, pe vremea lui Iulius al II-lea. Ca şi în cazul Capelei Sixtine, la început Michelangelo a refuzat să se înhame la o sarcină atît de dificilă, dar apoi a acceptat şi s-a pus pe treabă. A reuşit să proiecteze domul acestei biserici, lucrare care rămîne şi astăzi un punct de referinţă în arhitectură. Din păcate, el nu a reuşit să încheie lucrarea însă reuşeşte să termine palatul Famese, iar ultimele sale lucrări abordează din nou tema Pieta.





Pieta
Pieta detaliu
Artistul moare la data de 18 februarie în anul 1564, avînd 89 de ani, iar corpul său a fost dus la Florenţa, aşa cum şi-a exprimat acesta ultima dorinţă, şi depus într-o criptă din Biserica Santa Croce.

mormintul lui Michelangelo

Biserica Santa Croce
Poezii dedicate muzei sale Tommaso Cavalieri

Michelangelo a fost şi poet. Opera sa literară a fost publicată în 1623 de strănepotul său, Michelangelo cel Tînăr, într-o formă deformată însă: toate pronumele masculine au fost schimbate în formă feminină, spre a ascunde aspectul homoerotic al poemelor. Abia în 1893 au fost restaurate în forma lor originală şi traduse în limba engleză de John Addington Symonds. O admirabilă traducere în limba română a sonetelor - Le Rime - aparţine poetului C.D. Zeletin. Există multe versuri de dragoste, printre care cele scrise pentru Tommaso Cavalieri, tînărul de o frumuseţe rară, iubit de maestru, care i-a servit drept muză pentru multe versuri cenzurate în anticele ediţii ale „Rimelor” lui Michelangelo.


În timpul vieţii sale, Michelangelo a fost un prieten intim al prinţilor şi al Papei, de la Lorenzo de Medici şi pînă la Leo al X-lea, Clement al VIII-lea şi Pius al III-lea, al cardinalilor, al pictorilor şi al poeţilor vremii. Chiar dacă pare greu de crezut, Michelangelo şi-a exprimat cel mai bine modul de a gîndi, despre sine şi despre lume, în poeziile sale, mai degrabă decît în celelalte opere ale sale. Multe dintre versuri se referă la arta şi la greutăţile pe care le-a întîmpinat în realizarea acesteia sau la filosofia neoplatonică şi relaţiile interpersonale. Michelangelo îşi merită într-adevar apelativul de „divin” aşa cum l-a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto.


Cîteva lucruri care nu le ştiaţi despre Michelangelo Buonarroti:

1. Aproape că a orbit pictînd tavanul Capelei Sixtine, din cauza culorilor care îi cădeau în ochi.

2. În anul 1535, lui Michelangelo i se acordă titlul de arhitect, sculptor şi pictor de frunte al palatului papal.

3. Michelangelo a murit la Roma, pe 18 februarie 1564, la vîrsta de 89 de ani, în acelaşi an în care se năştea William Shakespeare.

4. Numele lui întreg era Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni.

5. Poemele sale au fost publicate prima dată în 1623, într-o formă deformată, toate pronumele masculine fiind schimbate în formă feminină.

6. Michelangelo a participat, în perioada 1527-1529, la războiul dus împotriva familiei Medici, de partea Florenţei republicane, supervizînd fortificaţiile florentine.

7. Michelangelo a lăsat numeroase sculpturi neterminate.

8. Prima lui dragoste a fost Contessina de Medici, fiica lui Lorenzo de Medici.

9. Timp de un an s-a dedicat anatomiei efectuînd numeroase disecţii pe cadavre şi a ajuns să cunoască la perfecţie poziţia fiecărui muşchi şi os în corp.

10. I-a dedicat peste 300 de poezii lui Tommasi dei Cavalieri, despre care se speculează că i-ar fi fost iubit.

11. Michelangelo era stîngaci.

12. Soldaţii din Garda Elveţiană a Vaticanului mai poartă şi astăzi uniformele concepute de Michelangelo în secolul al XVI-lea.

13. Michelangelo şi-a înscrustat autoportretul în părul statuii lui David.

14. Era cunoscut ca avînd un fel de a fi mai tăios şi că era foarte puţin preocupat de igiena personală. De asemenea, prefera să se afunde în munca sa decît să se implice în orice fel de interacţiune socială.

15. Astăzi, Michelangelo este cunoscut, în special, pentru sculptura intitulată "Statuia lui David", sculptura “Pieta” sau pentru pictura de pe tavanul Capelei Sixtine de la Vatican.

16. Deşi avea o situaţie materială destul de bună, nu era foarte interesat de aspectele materiale, iar mai multe persoane contemporane lui l-au descris ca fiind bizar (toate aceste caracteristici ar putea fi explicate de o formă de autism de care ar fi suferit artistul).

17. Michelangelo - combinaţie a numelor Michel (în ebraica, “cine este ca Dumnezeu”) şi Angelo (în greacă, “mesager”).

18. Atît Papa Bonifaciu al VII-lea, cît şi marele Michelangelo au pretins că au scăpat de pietre la rinichi în urma tratamentului de la Fiuggi Terme.

19. În timpul vieţii sale el a fost recunoscut drept cel mai mare artist în viaţă al Europei, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai mari artişti din toate timpurile.

20. Piaţa Capitoliului şi Domul Sfîntului Petru, proiectate de Michelangelo, însă neterminate în timpul vieţii sale, rămîn două dintre cele mai faimoase obiective turistice arhitecturale ale Romei.

21. Datorită talentelor extraordinare ale geniului italian Michelangelo Buonarroti, Capela Sixtină din Vatican a devenit una dintre cele mai faimoase galerii de artă din întreaga lume, din toate timpurile. Cupola Capelei Sixtine a fost pictată de artist în 4 ani (1508 – 1512). Deşi ar fi trebuit să picteze doar figurile celor 12 Apostoli, cînd lucrarea a fost desăvîrşită cuprindea peste 300 de figuri, pe o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi.

22. Buonarroti făcea disecţii pe cadavre, în cimitirul bisericii Santo Spirito, încă de la vîrsta de 17 ani.

23. Avea 26 de ani cînd a început să sculpteze statuia lui David.

24. A fost contemporan cu Leonardo da Vinci, un alt geniu universal, fiind mai tînăr cu
23 ani decît acesta. De altfel, exista o rivalitate între cei doi mari artişti.

Informaţii şi imagini preluate de pe:







Niciun comentariu: