Clasicii colajului: Gilbert&George, Joseph Cornell, Robert Motherwell şi Jacques Villeglé

Gilbert&George

Gilbert Proesch (denumit uneori şi ca Gilbert Prousch) născut la 17 septembrie 1943 şi George Passmore (născut la 8 ianuarie 1942) sînt doi artişti care lucrează împreună ca un duo, sub pseudonimul Gilbert & George. Ei s-au făcut cunoscuţi prin anii ‘60-‘70 cu aspectul lor distinctiv şi extrem de formal, dar şi prin  stilul lor grafic viu colorat.

Proesch s-a născut în San Martin de Tor în Tirolul de Sud, nordul Italiei. A studiat arta la Şcoala de Artă Hallein din Austria şi Akademie der Kunst, München, înainte de a ajunge în Anglia. Passmore s-a născut în Plymouth în Regatul Unit, într-o familie săracă, fiind crescut doar de mama sa. A studiat arta la Colegiul de Arte Dartington, Şcoala de Artă Oxford, apoi a urmat o parte din cursuri la Colegiul de Tehnologie Oxford care, în cele din urmă, a devenit Oxford Brookes University.

Cei doi artişti homosexuali extravaganţi s-au întîlnit prima dată pe 25 septembrie 1967 în timp ce studiau sculptura la St Martins School of Art, acum Central Saint Martins College de Artă şi Design, una dintre cele şase colegii ale Universităţii de Arte din Londra. S-au înţeles încă de la început pentru că George era singura persoană care putea să înţeleagă limba engleză destul de slab vorbită a lui Gilbert. Într-un interviu din 2002 din Daily Telegraph, cei doi au povestit că întîlnirea lor a fost “dragoste la prima vedere". De altfel, ei au afirmat că s-au căsătorit în 2008. De altfel, cele mai multe lucrări ale lor se învîrt în jurul propriilor imagini.

Gilbert & George sînt percepuţi ca o ciudăţenie în lumea artistică şi din cauza opiniilor lor politice conservatoare deschise, dar şi pentru admiraţia lor pentru Margaret Thatcher şi Prinţul de Wales. George pretinde să nu este chiar atît de conservator deoarece, "nu ai voie să fii conservator în lumea artei, desigur. Starurile pop şi artiştii sînt meniţi să fie mereu originali. Noi o admirăm foarte mult pe Margaret Thatcher pentru că a făcut multe pentru artă, iar pe Prinţul de Wales pentru că este un gentleman". 

Joseph Cornell – artistul autodidact

Joseph Cornell (n.24 decembrie 1903 - d. 29 decembrie 1972) a fost un artist american, unul din pionierii şi exponenţii tehnicii montajului în artă şi cinematografie. Influenţat de suprarealiştii, el a fost, de asemenea, un cineast avangardist experimental.

Joseph Cornell s-a născut în Nyack, New York, în familia unui designer şi comerciant de textile. Ambii părinţi proveneau din familii sociale proeminente de origine olandeză, cu tradiţie în statul New York. Tatăl lui Cornell a murit în 1917, lăsînd însă familia în împrejurări tensionate în ce priveşte aspectul financiar. Soţia şi copiii au fost nevoiţi să se mute în cartierul Queens din New York City. Cornell s-a înscris la Phillips Academy in Andover, Massachusetts, în clasa din anul 1921, dar nu a absolvit. Cu excepţia celor trei ani şi jumătate petrecuţi la Phillips, el a trăit cea mai mare a vieţii sale într-un mic cartier, pe Utopia Parkway ,într-o zonă muncitorească din Flushing, împreună cu mama sa şi fratele său Robert care era paralizat. Dintotdeauna, Cornell a font timid şi nu interacţiona cu străini. Acest lucru l-a determinat să se izoleze şi să devină un artist autodidact.

Cele mai multe dintre lucrările lui Joseph Cornell au fost create ca ansambluri de obiecte găsite, aşezate în cutii din lemn, simple, de obicei acoperite cu un geam din sticlă. Aranjamentele din interior sînt colecţii surprinzătoare cu fotografii victoriene şi alte obiecte, într-un mod care combină austeritatea formală a Constructivismului cu fantezia plină de viaţă a suprarealismului. Multe dintre cutiile lui, cum ar fi faimoasele casete “Medici slot machine”, sînt interactive şi menite să fie manipulate. Schwitters Kurt spunea despre Joseph Cornell că ar putea crea poezie din banal. Spre deosebire de Schwitters, Cornell a fost fascinat nu de deşeuri, de gunoi sau obiecte de aruncat, ci de fragmente de obiecte frumoase şi preţioase pe care le-a găsit în excursiile sale frecvente prin librării şi magazinele din New York. Cornell nu se considera un suprarealist, deşi admira munca şi tehnica suprarealiştilor ca Max Ernst şi René Magritte. Chiar dezaproba suprarealiştii acuzîndu-i că practică “magia neagră", în timp ce susţinea că el a dorit să facă cu arta lui magie albă. Însă faima lui Cornell a fost ca lider american "suprarealist", titulatură care i-a permis să se împrietenească cu mai mulţi membri ai mişcării suprarealiste atunci cînd mulţi artişti europeni au emigrat în Statele Unite în timpul celui de-al doilea război mondial. Mai tîrziu, el a fost susţinut ca un vestitor de artă pop şi pionier al artei instalaţiei.

Joseph Cornel a fost aşadar un autodidact înfocat, neavînd nici un fel de instruire în artă. Era însă extrem de bine citit şi familiarizat cu ceea ce se petrecea în lumea artei din New York, din 1940 şi pînă la 1960.

Robert Motherwell

Robert Motherwell, pictor american, printmaker şi editor, a fost unul dintre cele mai tinere talente ale Şcolii de Artă din New York care i-a inclus, de asemenea, pe Jackson Pollock, Mark Rothko, Willem de Kooning şi Philip Guston. El s-a alăturat acestui grup în 1940, un grup care şi-a propus să schimbe faţa artei americane. Ei au renunţat la stilul predominant american, considerînd că realismul său era reprezentat doar de suprafaţa vieţii americane. Interesul lor a fost explorarea sensului profund al realităţii dincolo de imaginea uşor de recunoscut.

Robert Motherwell a fost cel mai tînăr şi cel mai prolific artist al grupului. Născut în Aberdeen, Washington, în 1915, mama sa a sperat să fie un filozof. Studiile sale de la Stanford şi Harvard l-au adus în contact cu marele filozof american Alfred North Whitehead, acesta fiind de altfel primul care a contestat noţiunea de abstractizare. Ceea ce el a luat de la Whitehead a fost sensul că abstractizarea a fost procesul de peeling neesenţial.

A trăit mulţi ani în Greenwich Village făcînd parte dintr-o comunitate cu artişti tineri, abstract expresionişti, care realizau experimente îndrăzneţe în pictură, dar şi în filosofie. Părerile lor despre convenţiile din arta tradiţională au provocat de multe ori cele mai dure critici. În ciuda acestui fapt, aceşti ani de început au fost o perioadă incredibil de productivă pentru Motherwell care a experimentat foarte mult, de la pictură la colaj. Lucrările sale exprimau de multe ori acţiunile artistului, prin tuşe dramatice şi luminoase. Colajele sale, de asemenea, exprimau conştientizarea prezenţei artistului. Prin utilizarea hărtiei rupte lipite pe fundaluri minimaliste, el a creat spaţii discordante dar şi lirice. Însă, dincolo de eforturile sale individuale, ca artist, Motherwell a jucat un rol major în dezvoltarea intelectuală şi artistică a lumii subterane din New York, arta de timp.

O dată cu apariţia stilului Pop Art şi a concentrării sale pe teme de cultură foarte populare la acea vreme, publicul de artă american a început să-şi îndrepte atenţia spre artiştii abstract expresionişti. Robert Motherwell nu mai era oaia neagră a lumii artei şi a început să se bucure de roadele din anii de muncă. Se pare, totuşi că, pentru mulţi dintre abstract expresionişti aprecierea nu s-a ridicat la nivelul valorii lor. Oarecum singur în noul val, Robert Motherwell s-a angajat să producă lucrări experimentale de profunzime emoţională pentru tot restul vieţii sale. La 16 iulie 1991, în vîrstă de 76 moare, fiind ultimul dintre marii artişti abstract expresionişti. Pînă la sfîrşitul vieţii sale, Robert Motherwell a continuat căutarea vocii sale personale în artă şi a dus o politică pentru promovarea stilului liber abstract în artă. Această căutare rămîne o mărturie a sufletului uman şi a persistenţei acestuia, precum şi a genului de pictură abstractă din care a venit.

Jacques Villeglé

Jacques Villeglé, născut Jacques Mahé de la Villeglé (1926, Quimper, Bretania), este un artist faimos pentru “affichiste”, alfabetul lui cu litere simbolice, precum şi pentru colajele sale rupte sau postere sfîşiate. El reconstruieşte afişe, unul lipite deasupra altuia sau altora, precum şi postere rupte care dezvăluie, într-o măsură mai mare sau mai mică, alte postere dedesubt. Jacques Villeglé este un membru al grupului de artă Nouveau Réalisme (1960-1963), iar munca sa este concentrată în primul rînd pe marginile civilizaţiei. 

Villeglé şi-a început cariera artistică în 1947, în Saint-Malo, o localitate pe malul Atlanticului, cînd colecta obiecte găsite pe plajă (cabluri de oţel, cărămizi, etc.) şi apoi le aranja pe un perete. În decembrie 1949 el a fost atras de posterele publicitare pe care le culegea de pe stradă şi le-a reconstruit într-o altă manieră. Împreună cu artistul Raymond Hains, Jacques Villeglé a început să folosească tehnica colajului creînd un stil ultra-lettrist hypergraphics psychogeographical. În iunie 1953 a publicat Hepérile Éclaté, un poem cu o fonetică de Camille Bryen, imposibil de citit. În februarie 1954, Villeglé şi Hains se împrietenesc cu poetul François Dufrêne, iar acesta din urmă le-a prezentat pe Yves Klein, Restany Pierre şi Jean Tinguely cu care au format grupul Noului Realism. În 1958 Villeglé a publicat o imagine de ansamblu a colajelor sale din afişe, “Des colective Réalités”, fiind un fel de prefigurare a manifestului grupului Noului Realism (1960).

http://en.wikipedia.org