Mark Ryden (născut la 20 ianuarie 1963) este un
pictor american, reprezentant al
uneia dintre cele mai cunoscute mişcări
suprarealiste Pop din SUA. El a fost poreclit "Dumnezeu-tatăl al suprarealismului
pop" de o
revistă de artă din America. Lucrările lui par inspirate din ceva care evocă
mister, jucării vechi, modele anatomice, animale împăiate, schelete şi ziare religioase găsite prin pieţe de purici. Sub o
imagine sentimentală, picturile sale evocă nostalgia şi naivitatea specifică kitsch-ului modern.
Ryden s-a născut în Medford, Oregon,
SUA, dar a crescut în California de Sud.
A absolvit Colegiul de Design din Pasadena, în 1987, iar în prezent locuieşte şi lucrează
în Eagle Rock, California, într-un studio pe care îl împarte
cu soţia sa, şi ea artistă. Începînd
cu 1988 şi pînă în 1998 Mark Ryden şi-a clădit cariera de artist comercial. În această perioadă, el a creat coperţile albumelor
multor artişti americani: Michael Jackson, "Dangerous", Red Hot Chili Peppers, "One Minute Hot" şi
Aerosmith, "Love in an
Elevator". De asemenea, tot în acest
timp, Mark Ryden a creat coperta cărţii “Disperare” a lui Stephen King. Mark Ryden
a devenit astfel foarte cunoscut în lumea artistică americană şi nu numai, iar prestigioasa
revistă New York Time scria: “Un neobosit maestru
al kitsch-ul, cu metode de lucru în tradiţia lui Bosch, Dali şi a
Cărţilor Mici de
Aur franţuzeşti, Mark Ryden produce cu migală, în
culori pastel, pînze cu copii nevinovaţi în
împrejurări pline cu detalii. Iepuraşi,
bucăţi de carne crudă,
chipul lui Abraham Lincoln şi icoane religioase dulci
sînt printre modelele sale de
inspiraţie care transmit un mesaj codificat despre realităţile cotidiene”.
Despre
lucrările sale, în care abundă bucăţile de carne, Mark Ryden spunea că
este semnalul său asupra unor realităţi crude din America. “Începând
cu Reagan, industria cărnii
(ca de altfel şi alte industrii) a fost concentrată în doar două sau trei corporaţii
gigantice, ale căror interese erau axate doar pe profit. Rezultatul a fost că animalele pe care le omoară pentru hrană
trăiesc o viaţă de
tortură de nedescris pînă sînt
ucise. Şi toată această tortură generează o felie de profit pentru
aceste corporaţii. Iar dieta noastra de zi cu zi este pătată cu această tortură. Nu ar trebui
să fie aşa", spune artistul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu