Am descoperit pe internet un artist care mi-a plăcut în mod deosebit, nu atît lucrările sale magnifice, cît modul de gîndire şi modul de transpunere a ceea ce simte în opera sa. Se numeşte Michael Cheval şi este un artist născut în Rusia, dar care a emigrat în SUA unde a devenit foarte cunoscut. Îl prezint azi cu cea mai mare bucurie.
Michael Cheval s-a născut în 1966 în Kotelnikovo,
un mic oraş din sudul Rusiei. Crescând într-o familie de artişti, dragostea lui
pentru desen a fost încurajată încă din copilărie de tatăl său, Mihail
Khokhlachev, un artist autodidact, dar şi de bunicul său, Iuri Lipov, un artist
profesionist şi sculptor. S-a dezvoltat rapid şi, la trei ani, el deja realiza compozitii
complexe. Cînd familia lui sa mutat în Germania,
în 1980, noul mediu a făcut o impresie
mare şi de neşters tînarului artist. În această perioadă el s-a implicat şi în alte
activităţi artistice, compunînd melodii şi cîntînd într-o trupă rock şi scriind
poezii.
În 1986 s-a mutat la Balkanabat, Turkmenistan şi, după 6 ani, a absolvit acolo Şcoala de Arte Frumoase. A început apoi să
lucreze ca artist profesionist independent colaborînd cu mai multe teatre şi edituri din Ashgabad şi
Balkanabat, pentru crearea de decoruri de scenă, costume şi cărţi ilustrate. În
1990, Michael Cheval a avut prima sa expozitie personală la Muzeul de Arte Plastice de Stat din
Turkmenistan, un eveniment important care a arătat o mare
apreciere din partea comunităţii artistului. În 1993 s-a mutat la Moscova unde a lucrat tot ca artist independent şi ilustrator pentru edituri diferite, inclusiv faimoasa
Editură "Planeta".
O dată cu emigrarea sa la New York, Statele Unite ale Americii, în 1997, o nouă epocă a început
pentru Michael Cheval. El a revenit la cultura occidentală care l-a inspirat în
tinereţe, dar a imprimat
operei sale propria sa
experienţă, filozofie şi viziune. A urcat rapid în lumea arstitică new-york-eză şi,
în 1998, a devenit membru al prestigiosului Club Naţional de Artă din New
York. Din 2009, Michael Cheval a colaborat cu scriitorul, filosoful şi poetul
Glikman Boris care a scris povestiri, fabule şi poezii ce aveau să însoţească
picturile lui Michael Cheval. În 2011, colaborarea lor a fost publicată în
revista U. Apoi, în 2011, celebra actriţă Gina Lollobrigida îi comandă un
portret care a devenit ulterior portretul ei oficial. Lucrările sale sînt deţinute în
prezent de Muzeul de Stat de Arte Plastice Ashgabad, Turkmenistan, de Muzeul
de Arte Frumoase Volgodonsk, Rusia, dar şi în colecţii private: Gina
Lollobrigida, Ernst Fuchs (artist) sau Ian Gillan.
Michael Cheval
compară picturile sale cu un puzzle al cărui cod trebuie să fie descoperit, dar
nu poate fi mai mult decît o soluţie la o ghicitoare. El invită publicul să ofere
interpretări proprii artei sale unice. Cheval spune: "Spectatorul trebuie
să aibă aspiraţia de a înţelege lumea în care se prezintă şi să extindă astfel
orizonturile şi conştiinţa lui. Eu sînt întotdeauna fericit cînd văd că cineva care îmi priveşte lucrările mă înţelege şi are dorinţa de a juca jocul meu". Cea
mai mare influenţă care l-a ajutat să-şi definească stilul a
venit de la cei doi suprarealiştii ai secolului 20: Salvador Dali şi Rene Magritte, deşi el vede stilul lui ca diferit de
suprarealism, dar descriindu-l mai aproape de absurd. Conform definiţiei lui,
"absurdul este o latură inversată a realităţii, o parte de logică inversă, care
nu apare la visele suprarealiştilor".
"Absurdul,
la fel ca orice alt gen, are propriile reguli, dar el implică tot ceea ce este
îndepărtat de normele comune şi de limitări. Absurdul este o încercare de a
înţelege viaţa noastră aşa cum este cu adevărat: fără propagandă, fără ideologie,
fără politică şi gusturi impuse. Absurdul există în tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie să
ai însă dorinţa de a-l vedea. Nu este obligatoriu ca spectatorul să-mi urmeze imaginaţia. Fiecare persoană trăieşte într-un labirint, în experienţa sa, la fel ca un Minotaur. Eu nu ofer
răspunsuri rapide. Eu îmi invit privitorii lucrărilor mele să fie coautori. Majoritatea
oamenilor au devenit însă imuni şi nu observă viaţa din jurul lor. De aceea, absurdul
este util, deoarece, la un moment dat, va răsturna totul cu susul în jos, în
scopul de a ne trezi", spune
Michael Cheval.
Imagini şi informaţii preluate de pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu