Vă prezint un
pictor atins de sclipirea geniului şi care şi-a depăşit cu mult epoca în care a
trăit şi a creat: Hieronymus Bosch. Controversat, catalogat drept nebun,
dar admirat, prolific şi imaginativ, Hieronymus Bosch a rămas pînă
astăzi, prin creaţiile sale, unul dintre cei mai misterioşi şi mistici pictori
din pictura universală.
Hieronymus
Bosch (sau Jeroen
Bosch sau Hieronymus van Aken, n. cca. 1453, decedat la 9 septembrie
1516) a fost un pictor a cărui operă fantastică şi grotescă ilustrează, în
principal, păcatul şi decăderea umană. Acest artist, născut în secolul al
XV-lea, a fost etichetat în timpul vieţii sale drept eretic, alchimist şi chiar
alienat mintal. Însă artistul este reprezentantul exponenţial al sfîrşitului Evului
Mediu, care a transmis în formă artistică temerile şi credinţele epocii sale. Oricum, este cunoscută şi ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch,
fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter
ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Cîţiva critici pun
sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzînd în el un
predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginaţia
exuberantă a lui Bosch se hrăneşte din folclorul flamand şi din lumea
fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare dar şi
groteşti. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare
amestecă mereu profanul cu sacrul, obişnuitul cu supranaturalul, în
consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezenţă
puternică în arta sa.
Cromatica paletei
lui Bosch, surprinzător de
seducătoare, nu are elemente comune cu pictura înaintaşilor săi. Uneori cu
elemente suprarealiste, alteori cu accente expresioniste, imaginile create de
Bosch ies în afara stilurilor şi şcolilor din epoca sa. De altfel, începutul
secolului al XVI-lea stă sub semnul geniului lui Bosch. Contemporan cu Memling şi Dürer, Bosch a lucrat exclusiv pe pămîntul său natal, în Brabant, creînd o
pictură originală şi fermecătoare, nemaiîntîlnită în arta europeană de pînă
atunci.
Hieronymus Bosch moare în 1516. Conform datelor din arhiva
confreriei Notre Dame, slujba de înmormîntare a pictorului a avut loc pe
data de 9 septembrie. În afara acestor fapte, nu se ştie nimic sigur despre
viaţa particulară a lui Bosch. Mai
multe întrebări, rămase încă fără răspuns, se ridică în legătură cu acest
artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de
faptul că ar fi fost membru al sectei "Homines Intelligentiae"
care, năzuind la atingerea inocenţei cereşti, asocia libertinajul cu
emanciparea mistică. Toata viata a semnat lucrarile lui cu Bosch, derivat
din numele localităţii natale. Nu se cunosc prea multe detalii din viaţa
sa. Fiu şi nepot de pictori, proveniţi probabil din Aachen (Aken),
Hieronymus Bosch continuă tradiţia familială. Cînd a murit tatăl său, în
anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25 de ani şi îl moşteneşte ca
membru al breselei din care acesta făcea parte. În anul 1481, Bosch este
pentru prima dată pomenit în arhive ca bărbat însurat. În 1480 sau
chiar puţin mai devreme, el se însoară cu Aleyt Goyaert van den
Meervenne, fiica unui înstărit cetăţean al oraşului care l-a intreţinut
probabil toată viaţa.
Bosch a devenit celebru de timpuriu datorită viziunii sale neobişnuite care
împletea hazul şi satira, visul şi coşmarul. Opera bogată a lui Hieronymus Bosch a cunoscut o
desfăşurare impresionantă prin lucrări de mari dimensiuni, altare îndeosebi,
sau panouri de mici dimensiuni, cum sînt cele înfăţişînd o scenă unică: “Fiul
risipitor”, “Scamatorul”, “Purtarea crucii”, sau scenele separate din “Cele
şapte păcate capitale”. Marile tripticuri sînt ample sinteze asupra unei
lumi populate de fiinţe nude sau înveşmântate în costumele flamande, o mulţime
de personaje prinse în dificultatea dramelor individuale, a urii, a obsesiilor
erotice sau a răutăţii groteşti. O lume în care sentimentul iubirii este
ridicol, izolarea insului cu sine însuşi deviază în psihoza singurătăţii, iar
dorinţa de frumos este ilariantă. O lume nebună, în care rigorile morale
sînt pierdute, în care fabulosul zoomorf se inserează paradisiac şi absurd
în spectacolul uman tragicomic. Viziunea de coşmar este colorată în roz, în
tonuri luminoase şi transparente, fermecătoare. Opera lui Hieronymus Bosch rămîne pînă astăzi la fel de comentată şi admirată
cum a fost şi în timpul vieţii artistului. Ea a fost, de altfel, şi punct de referinţă şi sursă de
inspiraţie pentru mulţi artişti suprarealişti de-a lungul secolelor care au urmat.
Informatii de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Hieronymus_Bosch
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu