Colaje din hîrtie şi textile de Erica Harris

Erica Harris, licenţiată în arte plastice, pictură şi desen, în 1993, la Universitatea din Wisconsin, este o artistă extrem de talentată care face colaje foarte interesante din hîrtie şi textile.

"Eu locuiesc în Brooklyn, New York, un cartier cu istorie, moloz, unde se vorbesc multe limbi în afară de engleză, iar industriile din metropolă sînt o sursă foarte mare de materiale şi inspiratie. Predau, de asemenea, artă pentru copii, atît în New York cît şi în alte ţări. În ultimii ani, am desfăşurat proiecte în India, Guatemala, Macedonia, Brazilia, El Salvador, Asia de Sud, şi Brooklyn care au avut o influenţă profundă asupra muncii mele. Iar colaborarile cu copii au fost pline de satisfacţii. Am învăţat la fel de mult ca şi ei, dacă nu chiar mai mult, despre felul în care ei privesc arta şi am vorbit cu ei despre procesul şi ideile lor, exact la fel cum fac eu în muzeele şi galeriile din New York. Folosind arta ca un instrument pentru a sublinia şi a interpreta relaţiile lor de familie, relaţia cu şcoala, cu locul de muncă, cu joaca, cu moartea sau violenţa, cu societatea şi cu mediul, am observat că au un vocabular vizual simplu, dar atît de elocvent şi universal", spune artista. Colajele ei sînt rezultatele unor astfel de colaborarări cu copiii din ţările vizitate şi exprimă o realitate crudă uneori, mirifică alteori.

„În timp ce călătoresc, mă concentrez pe colectarea materialului pentru colaj: enciclopedii pentru copii vechi şi abecedare, fotografii vechi, ţesături cusute, hărţi, diagrame şi manuale de instruire, publicitate din reviste, etichete de medicină, ambalaje alimentare, ambalaje de bomboane şi alte lucruri efemere. Ceva din ceea ce văd pe străzi, în cartiere şi pieţe se transpune în poveştile mele din colaje: oamenii care transportă mărfuri pe capetele lor, jucării construite din cutii de conserve şi sticle vechi, case şi păsări etc. În unele ţări pe care le-am vizitat şi care au fost atît de afectate de ani de război şi sărăcie, am devenit fascinată de modul în care experienţele de zi cu zi şi obiecte obişnuite legate de distrugere, de haos s-au combinat cu cele pentru supravieţuire şi pierdere. Ceva foarte lumesc şi obişnuit ar putea fi un simbol al siguranţei, adăpost sau pace, dar în acelaşi timp şi o relicvă de război. Combinând materiale aruncate pentru a face aceste naraţiuni, cum ar fi o şcolăriţă cu o rochie matlasată sau un cuib din hărţi rutiere vechi, este modul meu de a crea un altar sau de a oferi un sanctuar pentru oameni”, mai spune Erica Harris.

  

http://www.etsy.com/shop/ericaharris?ref=pr_shop_more#

http://www.ericaharris.org

"Fetişism pedestru" - Gwen Murphy

Am cunoscut odată o cizmăreasă care putea să-mi spună caracterul unui om după pantofii pe care îi primea la reparat. Mi-a făcut chiar demonstraţii şi de fiecare dată am rămas surprinsă de cît de multe detalii putea să "citească" într-un pantof, fie el scîlciat, ros pe o parte, rupt sau doar cu flecurile tocurilor tocite. Ei bine, astăzi prezint o artistă din SUA care a transformat pantofi vechi şi uzaţi în adevărate oprere de artă. 

Gwen Murphy, absolventă a MFA  Sculpture, Boston University College of Fine Arts, în  1990, este un artist genial, care insuflă viaţă nouă în pantofi vechi, prin transformarea lor din accesorii de moda în opere de artă interesante

 

Încă de cînd era o fetiţă, lui Gwen Murphy îi plăcea să se uite la pantofi şi a constatat că aceştia se „uitau” înapoi la ea, fiecare pereche cu propriul său caracter şi propria personalitate. În funcţe de model şi de modul în care au fost uzaţi, pantofi lui Gwen Murphy devin personaje uneori somnoroase, alteori actori sau clowni. Gwen Murphy a perceput  aceşti pantofi ca o specie de fiinţe fabricate în întregime din perechi de gemeni identici. Iar această fascinaţei a ei a stat cu ea tot drumul prin maturitate.

Acum, Gwen Murphy colectează perechi de pantofi uzate şi încearcă să scoată în evidenţă personalitatea lor, oferindu-le, literalmente, o faţă. Ea foloseşte cenuşă, lut şi vopsea acrilică pentru a crea ochi, feţe lungi cu buzele bosumflate, dînd fiecărei pereche o faţă unică care exprimă caracterul său unic. Papucii indieni au un aspect exotic, pantofii din lemn arată fericiţi şi primitivi, în timp ce pantofii cu toc au, oarecum, un aspect arogant.

Gwen Murphy şi-a numit colecţia de pantofi opere de artă "Fetişism pedestru", pentru că ea percepe, de fapt, pantofii ca pe nişte fetişuri (obiecte despre care se crede că au puteri magice pentru a proteja sau ajuta proprietarul). Pentru ea, ei au puterea de a proteja picioarele noastre şi de ne transporta dintr-un loc în altul.

http://www.gwenmurphy.com/

Din nou în lumea magica a lui Carl Warner

Artistul englez de 47 de ani născut în Liverpool, Carl Warner, „recidivează” cu o nouă serie de lucrări din produse alimentare, adevărate lumi magice din visurile copilăriei. O avertizare însă: a se privi lucrările după ce aţi mîncat. De această dată, Carl Warner a creat scene uimitoare din dulciuri, fructe proaspete, brînză, legume sau carne, scene care vor constitui „meniul” noii sale cărţi: "O lume de produse alimentare". Între paginile ei vor apărea un bulevard parizian din brînză, o cabană din bomboane şi o pădure de castraveţi.

Carl Warner, care lucrează într-un studio din Londra, a declarat că piesele sale noi au fost menite să încurajeze o alimentaţie mai sănătoasă în rîndul copiilor mai mici, deşi o parte din arta sa implică o alegere opusă. "Eu folosesc munca mea ca un vehicul pentru a determina copiii să se gîndească la ceea ce mănîncă. Copiii se vor uita la o grămadă de bomboane sub forma unei căsuţe, la sos de roşii pe un drum, iar dacă sparanghelul devine o rachetă sau turnuleţe pe un castel mîncarea devine astfel mult mai interesantă pentru ei. De aici şi pofta: yummy yummy”, spune artistul.

Artistul începe munca la o lucrare mai întîi desenînd pe hîrtie. El cumpără apoi produsele la care s-a gîndit şi petrece două, trei zile la asamblarea lor lipindu-le cu superglue pe platoul scenei. La sfîrşit, fotografiază strat după strat, face un prim-plan la fundal şi asamblează îmaginile pe calculator într-una singură, în post-producţie.

Carl Warner mai spune că lucrările lui reaprind "imaginaţia copilăriei" la adulţi. Cu toate acestea, el a declarat ca a primit, de asemenea, într-o mulţime de e-mailuri, foarte multe acuzaţii că strică produsele alimentare atunci cînd există în lume copii care mor de foame. Artistul se apără şi spune că “unii oameni sînt ignoranţi cu privire la arta şi la mesajul ei", adăugînd că multe spitale, nutriţionişti şi organizaţii de caritate au folosit gratuit imaginile sale pentru a ajuta oamenii în mod pozitiv. "Eu nu consider că ceea ce fac este o risipă de alimente doar pentru că lucrarea nu se poate mînca la sfîrşit. Este doar o utilizare foarte pozitivă a acestora cu un scop tot pozitiv", a spus el.

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2229780/Carl-Warner-creates-magical-fairytale-scenes-using-sweets-cheese-chocolate.html