"Eu locuiesc în Brooklyn,
New York, un cartier cu istorie,
moloz, unde se vorbesc multe limbi în afară de engleză, iar industriile din
metropolă sînt o sursă foarte mare de materiale şi inspiratie. Predau, de
asemenea, artă pentru copii, atît în New
York cît şi în alte ţări. În ultimii ani, am desfăşurat
proiecte în India, Guatemala, Macedonia,
Brazilia, El Salvador,
Asia de Sud, şi Brooklyn care au avut o
influenţă profundă asupra muncii mele. Iar colaborarile cu copii au fost pline
de satisfacţii. Am învăţat la fel de mult ca şi ei, dacă nu chiar mai mult, despre
felul în care ei privesc arta şi am vorbit cu ei despre procesul şi ideile lor,
exact la fel cum fac eu în muzeele şi galeriile din New York. Folosind arta ca un instrument
pentru a sublinia şi a interpreta relaţiile lor de familie, relaţia cu şcoala, cu
locul de muncă, cu joaca, cu moartea sau violenţa, cu societatea şi cu mediul, am
observat că au un vocabular vizual simplu, dar atît de elocvent şi
universal", spune artista. Colajele ei sînt rezultatele unor astfel de
colaborarări cu copiii din ţările vizitate şi exprimă o realitate crudă uneori,
mirifică alteori.
„În timp ce
călătoresc, mă concentrez pe colectarea materialului pentru colaj: enciclopedii
pentru copii vechi şi abecedare, fotografii vechi, ţesături cusute, hărţi,
diagrame şi manuale de instruire, publicitate din reviste, etichete de medicină,
ambalaje alimentare, ambalaje de bomboane şi alte lucruri efemere. Ceva din
ceea ce văd pe străzi, în cartiere şi pieţe se transpune în poveştile mele din
colaje: oamenii care transportă mărfuri pe capetele lor, jucării construite din
cutii de conserve şi sticle vechi, case şi păsări etc. În unele ţări pe care le-am
vizitat şi care au fost atît de afectate de ani de război şi sărăcie, am
devenit fascinată de modul în care experienţele de zi cu zi şi obiecte
obişnuite legate de distrugere, de haos s-au combinat cu cele pentru supravieţuire
şi pierdere. Ceva foarte lumesc şi obişnuit ar putea fi un simbol al
siguranţei, adăpost sau pace, dar în acelaşi timp şi o relicvă de război. Combinând materiale aruncate pentru a face
aceste naraţiuni, cum ar fi o şcolăriţă cu o rochie matlasată sau un cuib din
hărţi rutiere vechi, este modul meu de a crea un altar sau de a oferi un
sanctuar pentru oameni”, mai spune Erica Harris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu