marți, 4 septembrie 2012

Poveşti din colaje digitale autoportret


Shawn van Daele

Shawn van Daele, fotograf profesionist din Ontario, Canada, este unul dintre artiştii colajelor digitale pentru care autoportretul face parte dintr-o serie de lucrări ireale, fiecare dintre ele spunînd o poveste unică şi interesantă. Întrebat despre autoportretele sale care au reflexia unui povestitor suprarealist, Van Daele explică: "Pentru mine este mult mai uşor să recreez imaginea imaginaţiei mele, imaginea a ceea ce simt şi găsesc în lumea din jurul meu, lucru care îmi place foarte mult. Că suprarealismul declanşează ceva diferit în fiecare persoană... asta este ca o aventură pe care o alegi la un moment dat să o trăieşti”.


























Robert and Shana ParkeHarrison

Soţ şi soţie, Robert şi Shana ParkeHarrison fac şi ei parte din categoria artiştilor seduşi de colajele digitale autoportret. Robert este personajul principal în fiecare din aceste colaje, purtînd un costum negru pentru a reprezenta arhetipul omului modern. Scenele lor sînt construite pe mai multe discipline, inclusiv teatru, sculptură, pictură şi fotografie. "Munca noastră începe cu construirea de seturi şi recuzită, explică Shana ParkeHarrison, iar aceste obiecte sînt fotografiate în scene puse în cadrul unor peisaje deteriorate sau construite Noi manipulăm fotografia prin tehnici de cameră obscură şi mass-media mixte. Acest lucru ne permite să punem în evidenţă elementele din cadru. Imaginea este modificată în continuare cu vopsele şi lacuri. Nici una dintre imagini nu este reală, în sensul propriu, dar ele sînt tratate ca talismane preţioase ale unui moment pierdut, un super-documentat realitate al cărui mesaj, ca şi cel al tuturor miturilor, transcende realităţile mici de zi cu zi din lume".















Manu Pombrol

Născut în Madrid, Spania, Manu Pombrol este un artist de 35 de ani ale cărui fotografii auto-portret sînt foarte originale. Pombrol şi-a început drumul creativ la o vîrstă foarte fragedă, pictînd peisaje sau portrete în culori pastelate. Apoi, calculatoarele au început să-l atragă din ce în ce mai mult spre design-ul grafic. Manu Pombrol şi-a cumpărat  un aparat de fotografiat cu cîţiva ani în urmă şi totul s-a schimbat pentru el, ca artist. "Totul a început să aibă sens cînd am aflat (un pic cam tîrziu) că fotografia era instrumentul perfect pentru a arăta ceea ce era în mintea mea. Am fost sedus de suprarealism şi am încercat să creez artă pe limba mea proprie", povesteşte artistul. Rezultatul a fost autoportretele sale extraordinare, plasate între fotografie şi foto-manipulare. Pentru colajele sale digitale artistul foloseşte, în principal, programele Photoshop şi Lightroom. În primul rînd obţine o dezvoltare generală a imaginii pe Lightroom, apoi o exportă în Photoshop şi lucrează toate straturile pînă este mulţumit de rezultat. În cele din urmă, exportă imaginea înapoi ]n Lightroom, pentru a pune ultimele retuşuri pe ea.



















luni, 3 septembrie 2012

Originea cuvîntului Carmen

Azi prezint ceva inedit şi diferit de ce se găseşte pe blog. Este vorba despre ce am găsit pe internet despre originea cuvîntului, numelui, Carmen. Nu ştiu ce semnificaţie poate avea numele pe care îl primim la botez, însă, cred că este ceva ce se potriveşte întotdeauna cu persoana. Cel puţin, la mine, este valabil acest lucru deşi de multe ori, în adolescenţă, nu prea îmi plăcea numele meu. Aşadar, pentru cei pe care îi cheamă Carmen (am întîlnit şi băieţi care purtau acest nume) aflaţi următoarele:

Carmen este un nume unisex, dat fiind că reprezintă două nume luate ca unul. Originea este italiană şi spaniolă, dar este folosit ca un pseudonim diminutiv pentru Carmel şi Carmelo, cuvinte ce provin din ebraică, Karmel însemnînd "Dumnezeu cel Viu". Al doilea (mai recent), este de origine latină, de la cuvîntul carmen care înseamnă "cîntec", "ton" sau "poem", şi mai este, de asemenea, şi rădăcina cuvîntului englezensc pentru “farmec”. În timp ce în limba engleză numele Carmen este unisex, în limba italiană şi în limba spaniolă, este, în general, de sex feminin.

Carmenta era şi numele unei zeiţe romane, originea cuvîntului fiind aşadar pur latină. În religia şi mitologia romană antică Carmenta a fost o zeiţă a apei, a naşterii şi profeţiei, asociată cu inovarea tehnologică, precum şi cu protecţia mamelor şi copiilor, patroană a moaşelor şi conducătoare a cultului Camenae. Ea a fost renumită pentru profeţiile sale pe care le făcea în versuri şi, de asemenea, pentru faptul că ar fi inventat alfabetul latin. În unele mitologii Carmenta este identificată cu Artemis Caryatis, iar în altele există două Carmentas cunoscute sub numele de Postverta şi Prorsa. Unii spun că ea a fost o zeiţă antică romană a profeţiei, cunoscută în unele părţi ca Nicostrate. Aşadar, ea este cunoscută şi sub numele de Artemis, Caryatis Artemis, Carmentes, Carmentia, Carmentis, Nicostrate, Postverta sau Prorsa.


Numele Carmenta este derivat din latinescul carmen, care înseamnă “vrajă”, „magie”, „oracol” sau „cîntec”. Numele original al acestei zeiţe este se pare Nicostrate, dar a fost schimbat mai tîrziu în Roma antică pentru a onora renumele ei de a da oracole. Ea a fost mama lui Evander de Hermes şi, împreună cu adepţii ei, au fondat oraşul Pallantium care, mai tîrziu, a fost unul dintre site-urile care au fondat oraşul Roma.Gaius Iulius Hyginus (Fab. 277) menţionează că, potrivit unei legende, Zeiţa Carmenta a fost cea care a modificat cincisprezece litere ale alfabetului grecesc pentru a forma alfabetul latin, iar fiul ei, Evander, l-a introdus în oraşul Lazio.


Carmenta a fost fondatoarea şi conducătoarea zeiţelor Camenae şi Sibila Cimmerian. În templele sale, care erau situate lîngă Porta Carmentalis din Roma antică, era interzis să se poarte piele sau alte forme de piele moartă. Festivalul ei, numit Carmentalia, a fost sărbătorit, în principal, de femei, pe 11 ianuarie şi 15 ianuarie.


Camenae sînt un grup de zeiţe profetice sau nimfe ale Romei antice, considerate zeiţe ale apei, poeziei, precum şi ale naşterii. Acestea au prezidat şi izvoarele vindecătoare ale Fîntînii de Camenae din Roma. Numele lor este legat de cuvîntul latin “carmen”, care înseamnă “farmec”, „cîntec”, „poezie”, „formulă magică” sau „rugăciune". Camenarum Fons sau Fîntîna de Camenae a fost situată în dumbrava sacră de pe Dealul Caelian, în apropiere de Porta Capena la Roma, o poartă în peretele Servian pe panta sud-vest a dealului prin care a trecut Via Appia (ruinele porţii sînt încă vizibile şi astăzi). Fîntîna de Camenae a fost renumită pentru apele sale tămăduitoare, S. Gregorio Magno numidu-le "mirabilis, immo Fons saluberrimus" care, în traducere aproximativă, înseamnă "minunate” sau  “sănătoase”. Această apă pură a fost consacrată de Fecioarele Vestale din cele mai vechi timpuri, iar una dintre îndatoririle lor de zi cu zi era să aducă apă de la Camenarum Fons la Templul lui Vesta în Forum, o călătorie dus-întors de aproape două mile. Apa era folosită pentru a stropi altarul Vesta, precum şi în alte ritualuri.

Templu Carmentas

Camenae erau în număr de trei zeiţe, uneori patru: Carmentis sau Carmenta, liderul Camenae, Antevorta, Postvorta şi Ægeria. Deşi Carmenta este considerată o zeita antică romană, unele legende spun că ea ar fi venit din Grecia. Legenda povesteşte că ea a fost iniţial o preoteasă cu darul profeţiei numită Arcadia Nicostrate, care a avut un fiu pe nume Evander. El şi-ar fi ucis tatăl şi astfel, împreună cu mama sa, Nicostrate, au fost forţaţi să fugă în Italia, unde a fost redenumită Carmenta de către oameni, din cauza profeţiilor sale pe care le-a dat. Evander (al cărui nume, de altfel, înseamnă "om bun") a fost creditat pe noile meleaguri ca fiind unul dintre eroii fondatori ai Romei

Antevorta, Postvorta şi Ægeria
Nicostrate a fost numită uneori şi Themis, un nume comun cu zeiţa greacă foarte veche, care a fost, de asemenea, proroc, şi a primit în grijă la un moment dat oracolul din Delphi, de la Gaia, mama ei. Carmenta este cunoscută însă cel mai mult datorită rolului ei în fondarea alfabetului latin. Se spune că a adus alfabetul grecesc cu ea în Italia, şi l-a adaptat aici pentru a crea literele romane. Toate aceste legende servesc de fapt la identificarea zeiţei Carmenta ca una dintre Mamele fondatoare ale Romei, care a adus aici civilizaţia, arta scrisului şi o conexiune simbolică cu măreţia eroică a Greciei la începuturile înfiinţării Romei.

Carmenta a trăit se pare pînă la 110 ani, iar după moartea ei a primit onoruri divine. Templul şi mormîntul ei au fost identificate la poalele Dealului Capitoliului, iar altarele dedicate ei au fost descoperite în apropierea porţii numită după ea
: Carmentalis portative.

Carmenta mai înseamnă şi molie, genul lepidoptere.:))))



A ntonim la a nonim        „A ntonim la a nonim” este un proiect al artistei Carmen Maftei care își propune să releve o altă perspe...