Cineva mi-a scris un comentariu la un material si ma ruga sa scriu ceva despre cum fac eu colajele. Pai, tehnica pe care o folosesc este simpla: decupez imagini din reviste, ziare, printuri, carti etc si le lipesc apoi intr-o alta perspectiva sau intr-un alt context decat au ele inainte. Pentru inceput, pe mine ma inspira imaginile. Adica rasfoiesc o revista, vad o pagina cu un peisaj si mai vad si alte imagini cu obiecte, oameni, copaci, etc. si in acel moment imi vine ideea cum sa fac colajul. Adica cum sa asamblez totul. Alteori, cand sunt spre final, simt ca ceva lipseste in colaj si incep sa caut printre decupajele pe care nu le-am folosit. De obicei, ma ghidez dupa o culoare, o pata de culoare, adica un decupaj cu o anumita culoare.Dar sa revin la inceput. Asez mai intai fundalul, acesta fiind o imagine intreaga dintr-o revista sau bucati de imagini care sa formeze un dreptunghi pe care il asez ladscape sau portrait, in functie de ce este el: un peisaj, chipul unei persoane de aproape, o cladire, o strada dintr-un oras etc. Binenteles, fondul poate avea orice forma geometrica dorita. Nu e musai sa fie dreptunghiulara, eu doar o prefer pe asta.
 |
| fond portrait |
 |
| fond landscape |
Apoi incep sa misc imaginile decupate din reviste pe acest fond si sa le gasesc locul unde vor fi lipite. La mine, de exemplu, imaginea colajului e deja formata in minte atunci cand am vazut fundalul. Nu mai trebuie decat sa gasesc imaginile decupate mai mici. Cand lucrezi la compozitia colajului, cel putin eu asa fac, incerc sa realizez o lume reala dintr-o lume imaginara. Iar aici caut sa folosesc perspectiva. Daca vreau sa asez, de exemplu, un omulet mai in profunzime, o sa caut intr-o revista imaginea unui omulet de dimensiuni mai mici. Il lipesc nu in partea de jos a colajului, ci mai spre mijloc si chiar mai sus de mijloc. Acesta se va vedea ca este mai departe si, in acest fel, realizez perspectiva. La fel se procedeaza si cu alte imagini. Dar, repet, se poate lucra si altfel de colaj, fara perspectiva, imapactul vizual fiind realizat din culoare si personaje.
 |
| perspectiva din taietura fondului |
 |
| perspectiva prin dimensionarea personajului |
 |
| perpectiva folosind un personaj de dimensiuni mici |
O perioada am lucrat mult colaj in format portrait, apoi am descoperit avantajele formatului landscape. Acesta din urma imi oferea un spatiu mai mare pentru a ma juca cu imaginile. Apoi, nici asta nu m-a mai multumit si am iesit cu imaginile din frame. Mai jos am adaugat un colaj ca sa intelegeti mai bine ce am vrut sa spun. Oricum, am obtinut un efect fain care mi-a placut mult. Incadrarea exacta in spatiul fondului mi se parea prea ingradita. Asa, scotand imagini sau parti din imagini din frame omtineam un fel de libertate de expresie.
Despre ustensilele pe care le folosesc... si astea sunt simple. Foarfeca mare, forfecuta mica ca cea de taiat unghiile, catere, lipici solid la tub. Vedeti, nu este nevoie de cine stie ce unelte. Folosesc lipiciul solid pentru ca nu umezeste foarte tare hartia astfel ca lipirea este mai usoara. La inceput, prin '96-'97 foloseam aracet, ca nu aveam altceva. Apoi am folosit lipici lichid de ala ieftin, si apoi am cautat ceva mai bun si am dat peste tuburile de lipici solid. Pentru mine, lipirea este partea cea mai grea pentru ca se poate intampla ca hartia sa faca cute si chiar sa se rupa, mai ales daca e dintr-o revista veche. Iar fondul este destul de greu de lipit ca sa arate impecabil. Eu o fac repede, adica pun lipici pe margini, pe o latime de aproximativ 2 cm si asez rapid fundalul pe passepartout intinzand hartia cu o carpa curata de la mijloc spre margini ca sa netezesc onduleurile care apar.
Dupa ce am lipit fundalul, trec la decupajele cu personaje si obiecte si celelalte imagini pe care deja le-am asezat intr-o compozitie. Practic, inainte de a ma apuca de lipit, asez totul pe passepartout si privesc compozitia 2-3 zile ca sa vad daca mai vreau sau nu sa schimb ceva. De obicei, la mine, colajul ramane neschimbat si dupa a treia zi. Insa acest "privit" eu il exersez si ca sa-mi intiparesc in minte locurile unde este fiecare imagine ca atunci cand ma apuc de lipit sa stiu unde sa o asez.
Cineva imi spunea ca as putea face colaje cu mesaj. M-am gandit si, intr-adevar, avea dreptate. Lucrul este la fel, doar ca, dupa ce am ideea bine conturata in cap incep sa caut ce am nevoie, Iar cautarea prin reviste dureaza, mai ales atunci cand nu prea gasesti exact ceva la ce te-ai gandit. Mai jos, spre edificare, sunt doua colaje dintr-o serie a carei tematica a fost "violenta domestica".
Apoi am facut colaje tematice cu vedete sau cu orasul Iasi vechi, si ceea ce m-a inspirat au fost imaginile cu vedete decupate din reviste si fondurile cu imagini ale Iasului din perioada interbelica. Cam asta e. Ce sa va mai spus? Ca am adunat o gramada de reviste, mai ales din anii '90? Ca am tot felul de cartoane pe care le folosesc ca passepartout-ri? Eu asa fac colaj. Rezultatul il gasiti la sectiunea Colajele mele.
